Viata academica in Banat

342 în condiţiile respective, postul de conferenţi- ar la disciplina Biofizică (1977); trei ani mai târziu este promovat profesor şi şef al discipli- nei Biofizică. I s-a conferit, de asemenea, un al doilea drept de a conduce doctorate, de data aceasta în biofizică, în cadrul Universităţii de Medicină (1990) şi i s-a reconfirmat dreptul de condu- cere de doctorate în Chimie – Fizică, în cadrul Universităţii de Vest. Şi în acest cadru activita- tea didactică s-a împletit cu cea de cercetător. Publică tratate şi cursuri de biofizică pentru uzul studenţilor şi al doctoranzilor. Acestea, de o calitate remarcabilă, fac referire la cele mai noi descoperiri ale ştiinţei în domeniu. Dintre acestea, se remarcă Note de curs, Biofizica, editată la Tipografia Institutului de Medicină Timişoara, 1981. Activitatea didactică a prof. Simon se poate evidenţia prin cele 11 cursuri elaborate, ca autor sau coautor. Preocupările ştiinţifice ale profesoru- lui Zeno Simon par a se apropia şi corela cu specificul institutului. În lucrările publicate, profesorul Zeno Simon a abordat procese de biologie celulară aducând o importantă contribuţie acestui domeniu prin elaborarea de modele pentru procesele de reglaj celular şi a teoriei interacţiilor receptor – efector. Modelele pentru procese ale reglajului celular se bazează pe transcrierea în ecuaţii diferenţiale ale prin- cipalelor procese de sinteză, degradare, asoci- ere, disociere, etc., ale respectivului proces de reglaj. Sistemul de ecuaţii diferenţiale este studiat calitativ, prin teoria ecuaţiilor diferenţi- ale, iar evoluţia în timp, când sistemul este prea complex, este simulată pe calculator. Sistemul de operoni interelaţi în cruce prin represori ca bază a diferenţierii celulare, a fost studiat într-o serie de articole apărute, între altele, în J. Theoret. Biol. şi în Nature. Rezultatul cel mai interesant al acestor lucrări este demonstrarea existenţei mai multor stări staţionare la siste- mul de operoni, corespunzătoare stării inactive sau transcrierii diferitelor gene şi de asemeni, găsirea condiţiilor pentru existenţa mai multor stări staţionare. Aceste lucrări au fost citate în literatura de specialitate şi unele rezultate preluate în alte lucrări, de exemplu de R. Tsanev (J. Theor. Biol. 12,327(1966), L.N. Grigorov et al . (Molek. Biol. 1, 410(1967); alte citări; R. Rosen (Internat. Rev. Citology, 1968), M. V. Volkenstein – în tratatul Obsciala Biofisika (ed. 1978) etc. Acelaşi tip de model a fost aplicat la editura „ABACUS - Press”, Timbridge-Wells (Anglia). În aceşti ani (1966-1977) se cristali- zează în jurul profesorului Zeno Simon un grup de tineri care ulterior se constituie în Grupul de QSAR şi Chimie Cuantica (1975). Mulţi dintre aceştia îşi elaborează tezele de doctorat în acest cadru, sub directa îndrumare a profesorului Zeno Simon, căruia i s-a acordat dreptul de a conduce doctorate în cinetica chimică şi biolo- gie moleculară. Dintre doctoranzii din acea perioadă, numeroşi au devenit oameni de ştiin- ţă remarcabili. Grupul supravieţuieşte anilor ’80, el reuşind să se constituie într-o oază de ştiinţă la care aderau tot mai mulţi tineri chimişti având specializări diferite, animaţi de dorinţa de a aplica domeniile lor metodele cuantochimice. Se remarcă colaborarea cu specialiştii în chimia fosforului, a compuşilor organici şi a celor anorganici cu activitate potenţială biologică sau farmaceutică. Succesele ştiinţifice ale grupului conduc la organizarea a două Scoli de Vară «QSAR şi Chimie Cuantică» la Timişoara, cu participare internaţională (1991 şi 1992). Desfiinţarea Secţiei de Fizică - Chimie de la Universitatea Timişoara îl duce pe profe- sorul Zeno Simon la Institutul de Medicină din Timişoara, actualmente Universitatea de Medicină şi Farmacie "Victor Babeş". Acceptă,