Viata academica in Banat

341 Radu Vâlceanu, Gheorghe Ciuhandu, Iancu Horescu, Aurel Balint etc. Lucrează la Baza de Cercetări a Academiei din Timişoara, unde înfi- inţează colectivul de Structură şi Reactivitate. Obiectivul principal al acestui colectiv a fost orientat spre cercetări teoretice fundamentale în domeniul structurii şi reactivităţii compu- şilor chimici organici, precum şi a relaţiilor cantitative structură chimică – activitate biolo- gică (QSAR). Alături de dr. ing. Aurel Balint, colectivul cuprindea o serie de tineri absolvenţi universitari. Aceştia vor constitui fundamentul Grupului QSAR şi Chimie Cuantică, care se va forma câţiva ani mai târziu. În cei cinci ani de existenţă ai colectivului Structură şi Reactivitate au rezultat 53 lucrări ştiinţifice publicate sub adresa Bazei de Cercetări din Timişoara a Academiei Române, în ţară şi străinătate. Dintre acestea, reprezentative pentru domeniul la temelia căruia profesorul Zeno Simon constru- ia, cităm lucrările: Kinetics of RNA synthes- is, Nature , 1966, 209, 909; Regulation and Synthesis Processes în the Living Cell. IV. Mitotic and Functional Momeostasis by Competiton between Derepressed Operons, J. Theoret. Biol. , 1967, 16, 294 şi Semiquantitative Cell Cycle Model for Slow Growing Escherichiacoli, Cell and Tissue Kinetics, 1968, 1, 377. Începând cu anul 1969 funcţionează la Universitatea din Timişoara, Facultatea de Ştiinţe ale Naturii, unde este titularizat profesor în 1970, la numai 35 ani. În paralel îşi continuă activitatea la Baza din Timişoara a Academiei Române unde, în perioada 1966-1971 îndepli- neşte şi funcţia de secretar ştiinţific. La catedră, profesorul Zeno Simon s-a dovedit un demn continuator al înaintaşilor săi Gheorghe Spacu şi Ilie Murgulescu, fiind iubit şi stimat de studenţi şi colegi; la cursuri, în prelegeri ţinute este precis, cumpătat şi stăpân pe materia predată. Conţinutul ştiinţific al prelegerilor are, pe lângă caracterul informativ, o accentuată latura formativă izvorâtă din pasi- unea profesorului pentru cercetare. Cursurile pe care le publică în această perioadă conţin într-o pondere însemnată, rezultate ale propri- ilor cercetări. Dintre acestea amintim lucrările Notiţe de curs. Chimie Fizică . Partea I şi Partea II, Tipografia Universităţii din Timişoara, 1971 şi 1972, și Curs de biofizică , Timişoara, 1975. Unele din aceste cursuri universitare sunt elaborate împreună cu tinerii săi colaboratori pe care a ştiut să şi-i apropie. În afara acestor lucrări, a publicat cursuri universitare şi monografii în colaborare cu personalităţi recunoscute ale lumii ştiinţifice cum ar fi: Cl. Nicolau, H. Nachtigae, I. Popa sau N. Voiculeţ. Dintre acestea trebuie remar- cat tratatul elaborat împreună cu Cl. Nicolau intitulat Biofizica Moleculară , apărut la Editura Stiinţifică în anul 1968, şi în care se acordă o deosebită importanţă aspectelor de chimie fizi- că aplicate la probleme de biologie moleculară, la studiul specificităţii de interacţie şi la elabo- rarea unor modele matematice pentru reglajul celular, în termeni termodinamici, cinetici, cuantici şi energetici. Se acordă, în mod expli- cabil, o deosebită importanţă acţiunii diferi- telor tipuri de radiaţii asupra biomoleculelor, luminiscenţei acestora şi migrării energiei. În anul 1970, pe baza unei burse DAAD, a efectuat studii post doctorale la Tubingen (Germania) în domeniul biologiei moleculare. În cadrul reprezentat de viaţa universi- tară şi academică timişoreană, profesorul Zeno Simon continuă să lucreze în domeniul chimiei cuantice, abordând studiul atomului de fosfor pentavalent în sisteme conjugate de tip hete- rociclic. Cercetările efectuate în colaborare cu profesorul Radu Vâlceanu şi dr. Aurel Balint au condus, între altele, la elaborarea de modele simple ale fosforului pentavalent tetracoordi- nat în sisteme conjugate de electroni π, modele citate în literatura de specialitate ca mode- lele Vâlceanu-Simon [de exemplu, C. Markl, Angewandte Chemie, 1972, 84, 1066.]. Aplicarea unor principii ale chimiei fizi- ce la probleme de biologie moleculară este subiectul tratatului Biochimie Cuantică şi Interacţii Specifice , Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, publicat în anul 1974. Această carte caută să explice cum pot fi utilizate principii ale chimiei cuantice şi ale chimiei fizice la domeniul mult mai complex al biochimiei şi în special la apli- carea specificităţii între macromoleculele orga- nismului viu. Sunt expuse principiile teoretice pentru calcularea forţelor intermoleculare, precum şi o serie de metode semiempirice şi date experimentale care permit evaluarea unor energii de interacţie şi a configuraţiilor spaţiale ale macromoleculelor biologice. Se analizează reacţii fermentative, precizia în sinteza protei- nelor, interacţia represor-operator, elicitarea anticorpilor şi reacţia lor cu antigenele. Tratatul cunoaşte o reeditare în anul 1976 sub titlul Quantum Biochemistry and Specific Interactions ,