Viata academica in Banat

303 fermă de apărare a intereselor naţionale ale ro- mânilor ardeleni, a fost ales secretar al Partidului Naţional Român, intentându-i-se cinci procese de presă, ultimul aducându-i şi o condamnare de un an închisoare. Stabilit în 1890 la Bucureşti, a fondat, împreună cu I. Russu-Şirianu, Ioan G. Neniţescu ş.a., Liga pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor. A desfăşurat o intensă activi- tate în scopul pregătirii mişcării memorandiste. Tot în vederea sprijinirii mişcării de eliberare naţională a românilor transilvăneni a întemeiat ziarul „Corespondenţa română” (1893–1894). În 1894 a fost numit director de studii la Institutul „Oteteleşanu” de la Măgurele, patronat de Academia Română, iar în 1910 a funcţionat ca învăţător la Şcoala Evanghelică şi la Şcoala Superioară de Fete din Bucureşti. A fost director al ziarului „Minerva” şi al Agenţiei de presă a zia- rului „Corespondenţa română”, iar pentru scurt timp al ziarului „Ziua”. La puțin timp după an- gajarea României în Războiul pentru Reîntregire Naţională (1916), dar şi după încheierea păcii (1919), a fost arestat şi închis, perioadă prezen- tată pe larg în lucrarea memorialistică Închisorile mele (1921). Până la sfârşitul vieţii, a colaborat la diverse publicaţii ale vremii: „Adevărul literar şi artistic”, „Gândirea”, „Viaţa românească” ş.a. A militat neîncetat pentru o cultură unitară, pu- nând un accent deosebit pe cunoaşterea tradiţii- lor şi obiceiurilor poporului român; a susţinut însemnătatea limbii române ca temelie a unităţii naţionale: Aşezarea vorbelor în româneşte (1905); Cum se scrie româneşte (1906); Gramatica lim- bii române (1914); „ Păsăreasca” de azi (1922). S-a simţit atras şi de creaţia populară; a privit folclorul într-un larg context etnografic, militând pentru culegerea lui exactă; a fost preocupat mai cu seamă de basm, ca gen literar, încercând să studieze diferite variante, el însuşi scriind basme şi poveşti ( Zâna Zorilor ; Floriţa din codru; Doi feţi cu stea în frunte; Păcală în satul lui; Stan Bolovan; Petrea Prostul ). A studiat şi particularităţile etnografice ale diverselor provincii româneşti, oprindu-se cu precădere asupra românilor din Imperiul austro-ungar ( Die Rumänien in Ungarn ; Ardealul ; Românii din Ardeal ; Siebenbürgen und der Bukowina ); a întocmit şi lucrări de folclor comparat ( Studie asupra maghiarilor , 1871). Ca scriitor, s-a impus prin nuvele ( Popa Tanda; Scormon , 1875; La crucea din sat , 1876; Gura satului , 1878; Budulea Taichii, 1880; Moara cu noroc, 1880; Pădureanca, 1884), romane ( Mara , 1884; Corbei , 1906; Cel din urmă armaş , 1923; Din păcat în păcat , 1924–1925), piese de teatru ( Fata de birău , 1871; Toane sau vorbe de clacă , 1875; Polipul unchiului , 1875; Bogdan Vodă , 1876), memorialistică ( Lumea prin care am tre- cut; Amintiri ). A lăsat traduceri din Bret Harte, N. V. Gogol, Rudolf Stratz ş.a. A fost distins cu Premiul „Heliade-Rădulescu” al Academiei Române (1903). SPÂNU[L], PETRE (17 ianuarie 1894, Vicovu de Jos, jud. Suceava – 7 august 1962, Timişoara ), medic veterinar Membru corespondent – 2 iulie 1955 Studii liceale la Rădăuţi şi universita- re la Viena (Şcoala de Medicină Veterinară) şi Cluj (Academia de Înalte Studii Agronomice); s-a specializat în zootehnie la Viena şi Paris; a vizitat hergheliile şi hipodroamele de la Grignon, Maisons-Alfort, Longchamps şi Autreuil-Paris. Între 1916 şi 1917 a fost asistent voluntar la cate- drele de histologie, biologie şi patologie a peşti- lor la Şcoala Superioară de Medicină Veterinară din Viena. În anii Primului Război Mondial (1916–1918) a fost medic militar veterinar în Regimentul 2 ulani şi la un grup de trupe de tren pe front. În 1920 a obţinut, la Viena, titlul de doctor în ştiinţe medicale veterinare. După răz- boi a ocupat diferite funcţii: inspector zootehnic şi sanitar veterinar al Bucovinei (1918–1920), subdirector al Hergheliei de la Rădăuţi şi şef al Serviciului Zootehnic din cadrul Inspectoratului Bucovinei din Cernăuţi (1920–1922); inspector general hipic cu sediul la Herghelia Statului de la Bonţida-Cluj (1924–1937); şef al Serviciului în- drumărilor zootehnice din Direcţia Zootehnică şi Sanitar-Veterinară din Ministerul Agriculturii şi Domeniilor (din 1937); profesor la Facultatea de Zootehnie Timișoara . A lăsat însemnate contribuţii privitoare la: Noţiuni elementare