Viata academica in Banat

302 funcţionale şi analizei convexe în semimodule, în special pentru mulţimile şi funcţiile max-plus convexe şi max-min convexe. A obţinut carac- terizări duale ale funcţiilor topicale cu ajutorul funcţiilor conjugate şi a dat prima caracterizare duală a funcţiilor subtopicale. Unele din rezulta- tele sale sunt numite azi „teoreme ale lui Singer” (teorema de prelungire extremală a funcţionale- lor extremale, teorema de reprezentare integrală a funcţionalelor liniare continue şi a aplicaţiilor integrale în sens Grothendieck pe spaţiul funcţi- ilor continue pe un spaţiu compact, formula de dualitate Toland-Singer pentru minimizarea unei diferenţe de funcţii ş.a.). A introdus o noţiune de ortogonalitate în spaţii liniare normate, numită azi „ortogonalitate Singer”, cu aplicaţii în studiul celei mai bune aproximări. Rezultatele obţinute în articolele şi monografiile sale au fost citate, fo- losite şi dezvoltate în peste 150 de cărţi şi mono- grafii şi în peste două mii de articole din reviste de matematică şi alte ştiinţe, ca fizică matematică, fizică cuantică, chimie cuantică, inginerie electri- că şi electronică, automatică, neurologie ş.a., de către peste 1 200 de autori, precum şi în mai mult de 50 de teze de doctorat din străinătate. De ase- menea, rezultatele sale au fost citate în enciclope- dii, precum Itogi nauki i tehniki (Moscova, 1969, 1974), Encyclopedic Dictionary of Mathematical Sciences (Massachusetts Institute of Technology Press, 1977), Encyclopaedia of Mathematical Sciences (Springer-Verlag, 1990, 1992), Handbook of Convex Geometry (North-Holland, 1993), Encyclopaedia of Mathematics and its Applications (Cambridge University Press, 1991, 1994) ş.a. Este editor la revistele „Numerical Functional Analysis and Optimization” din S.U.A. (începând de la primul număr, din 1979), „Optimization” din Germania, „Revue d’Analyse Numérique et de Théorie de l’Approximation” din Cluj-Napoca ş.a. SLAVICI, IOAN (18 ianuarie 1848, Şiria, jud. Arad – 17 august 1925, Crucea de Jos-Panciu, jud. Vrancea), scriitor Membru corespondent – 22 martie 1882 A urmat clasele primare la Şiria , apoi Liceul maghiar din Arad , transferându-se ulte- rior la Liceul piarist din Timişoara . După susţi- nerea examenului de bacalaureat la Satu Mare, s-a înscris la Facultatea de Drept din Budapesta (1868), devenind şi membru al societăţii stu- denţilor români „Petru Maior”; a trecut apoi la Facultatea de Drept din Viena, angajându-se, to- todată, ca pedagog la Institutul ceh din Viena. În 1870 a fost ales preşedinte al societăţii „România Jună”, pregătind, împreună cu Mihai Eminescu, sărbătoarea de la Putna din 1871. Lipsa fondu- rilor băneşti necesare studiului l-au făcut să se angajeze în cancelaria unui avocat din Arad, devenind şi colaborator al revistei „Gura satu- lui”. După modelul „Junimii” de la Iaşi, a orga- nizat la Arad un ciclu de „Prelecţiuni poporale”, contribuind la răspândirea ideilor maioresciene. Ajutat de societatea literară „Junimea”, a ple- cat din nou la Viena, dar, îmbolnăvindu-se, s-a văzut în imposibilitate de a-şi continua studiile. În 1874 s-a aflat la Iaşi pentru scurtă vreme, ca redactor la „Curierul de Iaşi”, în locul lui Mihai Eminescu; în toamna anului 1874 s-a stabilit la Bucureşti, fiind numit secretar al Comisiei pentru colecţia „Hurmuzaki”, funcţie pe care a păstrat-o timp de trei decenii, reuşind traducerea şi îngri- jirea a 11 volume de documente în limba ger- mană referitoare la istoria românilor. În 1875 a fost numit profesor de filosofie la Liceul „Matei Basarab” din Bucureşti, unde nu a stat decât un an. În 1876 a devenit redactor la ziarul „Timpul”, lucrând alături de Mihai Eminescu şi Ion Luca Caragiale. În 1884 a plecat la Sibiu, fiind cel dintâi director al „Tribunei”, primul cotidian al românilor din Transilvania. Pentru atitudinea sa