Viata academica in Banat

301 din România, al Grupului European de Studii în Proliferarea Celulară, al Societăţii Internaţionale „QSAR & Modeling”, al Societăţii de Chimie din S.U.A., membru al Societăţii de Chimie din Ungaria. A fost distins cu Premiul „Gh. Spacu” al Academiei Române şi cu Premiul Ministerului Învăţământului. SINGER, IVAN (14 noiembrie 1929, Arad ), matematician Membru titular – 13 ianuarie 2009 (membru corespondent – 12 martie 1992) A absolvit cursurile Facultăţii de Matematică-Fizică ale Universitătii din Cluj, în 1951. A susţinut, în 1955, teza de doctorat Rezolvarea problemei unicităţii polinomului de cea mai bună aproximaţie în spaţii Banach oarecare . În 1970 a obţinut titlul de doctor docent. Cercetător ştiinţific principal la Institutul de Matematică al Academiei Române. A fost „visiting professor” la universităţi din Canada, Germania, Italia, Marea Britanie, Olanda, S.U.A. ş.a. A fost „con- ferenţiarul principal” la Conferinţa regională a Fundaţiei Naţionale de Ştiinţe a S.U.A., în 1973, la Universitatea de Stat din Kent. Fiind invitat, a participat la manifestări ştiinţifice şi a ţinut conferinţe la universităţi din Australia, Austria, Belgia, Cehia, China, Elveţia, Franţa, Grecia, India, Israel, Mexic (unde a primit diploma de „vizitator distins” al oraşului Puebla, în 1995), Polonia, Rusia, Spania ş.a. Este autorul a peste 200 de lucrări din domenii diverse ale mate- maticii (analiza funcţională, teoria aproximării, teoria optimizării, teoria laticelor, analiza idem- potentă ş.a.), apărute în mai mult de 55 de re- viste de matematică („Mathematische Annalen”, „Studia Mathematica”, „Journal of Mathematical Analysis and Applications”, „Journal of Functional Analysis”, „Journal of Approximation Theory”, „Journal of Optimization Theory and Applications”, „Transactions of the American Mathematical Society”, „Duke Mathematical Journal”, „Annales de l’École Normale Supérieure”, „Uspekhi Matematiceskich Nauk” ş.a.) şi în volume colective. A publicat şase mo- nografii, bazate în mare parte pe cercetările pro- prii, în edituri prestigioase din străinătate, care au fost primele în literatura mondială în domeni- ile respective, şi sunt folosite intens şi în prezent: Best Approximation in Normed Linear Spaces by Elements of Linear Subspaces (1970 şi 2010); Bases in Banach Spaces (I, 1970 şi 2010; II, 1981); The Theory of Best Approximation and Functional Analysis (1974); Abstract Convex Analysis (1997); Duality for Nonconvex Approximation and Optimization (2006). Introducând metode geometrice noi în analiza funcţională, a constru- it teoria modernă a celei mai bune aproximări în spaţii vectoriale normate, care constituie o fundamentare unificată pentru rezultatele clasi- ce din diverse spaţii concrete. A obţinut primele teoreme de dualitate pentru aproximarea ne- convexă, pe care apoi le-a extins la teoreme de dualitate pentru maximizarea funcţiilor convexe şi minimizarea funcţiilor pe complementare de mulţimi convexe, deschizând un nou domeniu de cercetare. A introdus noţiunile de bază si- metrică, bază de tip P şi bază de tip P* în spaţii Banach, care s-au dovedit a fi instrumente utile în studiul structurii acestor spaţii. A demonstrat existenţa unei baze condiţionate şi a unei perechi de baze neechivalente în orice spaţiu Banach cu bază. A publicat, cu zece ani înainte de celebra rezolvare de către P. Enflo a „problemei bazei”, afirmaţia că problema are un răspuns negativ şi a dat o metodă de a construi un spaţiu Banach se- parabil fără bază, prin „lipirea” unui şir crescător convenabil de spaţii finit dimensionale. A rezol- vat „problema bazei” pentru spaţii local convexe, punând în evidenţă un spaţiu local convex sepa- rabil fără bază. A adus însemnate contribuţii la studiul reprezentării operatorilor liniari pe spaţii de funcţii. A obţinut o formulă nouă pentru dis- tanţa la un poliedru şi a dat aplicaţii ale acesteia în teoria marginilor de eroare pentru sisteme de inegalităţi convexe. A construit o teorie generală a problemelor de optimizare duale. A dat o carac- terizare axiomatică a conjugatei Fenchel-Moreau relativ la o funcţie de cuplare, care a impulsionat dezvoltarea analizei convexe abstracte. În anali- za idempotentă, un domeniu nou al matemati- cii, a adus noi contribuţii la construirea analizei