Viata academica in Banat

292 de la 1848–1849 din Transilvania, fiind căpi- tan în garda română din Braşov. După 1854 a devenit cel mai apropiat colaborator al lui Andrei Şaguna. A ocupat diferite funcţii: secre- tar al Eparhiei Ortodoxe Române din Sibiu (din 1854), profesor la Institutul Teologic-Pedagogic din Sibiu (1856–1870), vicar al Arhiepiscopiei Sibiului (1870–1889), arhimandrit (1871); a fost deputat în Dieta Transilvaniei (1863–1865), membru în Senatul imperial din Viena, preşedinte al Comitetului Naţional Român din Transilvania (1878–1881). În 1889 a devenit episcop al Caransebeşului . Împreună cu Al. Papiu-Ilarian, a redactat la Cluj foaia manuscrisă „Zorile pen- tru minte şi inimă”; s-a numărat printre iniţiato- rii editării, în 1884, a gazetei „Tribuna”; a cola- borat la diverse publicaţii ale vremii: „Telegraful român”, „Foaia diecezană”, „Die Zukunft”, „Ost und West”, „Wanderer” ş.a. A publicat articole privind istoria bisericii române în Evul Mediu şi în epoca modernă ( Vechia metropolie ortodo- xă română a Transilvaniei, suprimarea şi restau- rarea ei, 1870), precum şi la viaţa şi activitatea lui Andrei Şaguna: Arhiepiscopul şi mitropolitul baron Andrei de Şaguna (1879); Memorialul ar- hiepiscopului şi metropolitului Andrei baron de Şaguna sau Luptele naţionale-politice ale români- lor 1846–1873 (1889). POPOVICI (POPOVICIU), GHEORGHE (25 aprilie 1862, Cliciova, jud. Timiş – 27 decembrie 1927, Lugoj, jud. Timiş ), preot, istoric Membru corespondent – 29 mai 1909 Studii liceale la Lugoj şi universitare (Facultatea de Teologie) la Cernăuţi (1881– 1885), unde, în 1886, şi-a susţinut doctoratul. Şi-a continuat pregătirea la Viena, unde a audiat cursuri la facultăţile de Litere şi de Teologie, pre- cum şi la Institutul Superior Protestant. Hirotonit preot (1887), a fost numit protopop al Lugojului (1887–1927). A desfăşurat o intensă activita- te politică, atât în cadrul Partidului Naţional Român din Transilvania (al cărui vicepreşedin- te a fost), cât şi ca deputat de Lugoj în Dieta din Budapesta (1905, 1907), militând pentru Unirea Transilvaniei cu România. După 1918 şi-a continuat activitatea politică ca senator (a deţinut şi funcţia de vicepreşedinte al Senatului României). Încă din anii studenţiei a colaborat cu studii istorice, literare şi teologice la diver- se publicaţii: „Candela”, „Drapelul”, „Foaia die- cezană”, „Luminătorul” ş.a. A lăsat două volume de Cuvântări bisericeşti (1898, 1904), un studiu privitor la Uniunea românilor din Transilvania cu biserica romano-catolică sub împăratul Leopold I (1901) şi o Istorie a românilor bănăţeni (1904). Postum i-a apărut Memorii cu privire la integrita- tea Banatului (1929). POPOVICI, TITUS VIOREL (16 mai 1930, Oradea – 29 noiembrie 1994, Tulcea), scriitor Membru corespondent – 1 martie 1974 Studii liceale la Arad şi Oradea şi uni- versitare (Facultatea de Filologie) la Bucureşti. A fost inspector în Comitetul pentru Artă de pe lâ- ngă Consiliul de Miniştri (1952). A debutat încă din anii studenţiei cu câteva schiţe apărute în „Viaţa românească”. Ca romancier, a debutat în 1950 cu volumul Mecanicul şi alţi oameni de azi, semnat împreună cu Francisc Munteanu. I-au urmat volumul de povestiri Gusti Iluţ (1955); romanele Străinul (1955, care a cunoscut nouă ediţii); Setea (1958, care a cunoscut opt ediţii); Moartea lui Ipu (1970); Judecata (1984); Cutia