Viata academica in Banat

293 cu ghete (1990). A fost şi autorul unor piese de teatru reprezentate pe scenele româneş- ti: Passacaglia, Puterea şi adevărul, Moştenirea , precum şi a unor scenarii de film, unele scrise în colaborare: Valurile Dunării, Furtuna, Setea, Străinul, Pădurea spânzuraţilor, Dacii, Columna, Mihai Viteazul, Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, Puterea şi adevărul, Cu mâinile curate, Ultimul cartuş, Actorul şi sălbaticii, Pe aici nu se trece, Operaţiunea „Monstrul”, Ion, Secretul lui Bachus, Horea, Noi cei din linia întâi, Secretul lui Nemesis, Mircea, Momentul adevărului, Divorţ din dragoste ş.a . Membru în biroul Uniunii Scriitorilor şi în Consiliul Cinematografiei. A fost distins cu „Ordinul Muncii”, cls. III (1959), Ordinul „Meritul Cultural”, cls. II (1969) şi cls. I (1981), cu Ordinul „Steaua R.S.R.”, cls. III (1971). POPOVICIU, TIBERIU (16 februarie 1906, Arad – 29 octombrie 1975, Cluj-Napoca), matematician Membru titular – 21 martie 1963 (membru corespondent – 2 noiembrie 1948) Studii liceale la Arad şi universitare (Facultatea de Ştiinţe) la Bucureşti. La termi- narea facultăţii, activitatea sa ştiinţifică era im- presionantă: peste 60 de lucrări publicate în „Jurnalul matematic”, „Curierul matematic” şi „Buletinul Societăţii Studenţilor în Matematici” din Bucureşti, 12 apărute în „Gazeta matema- tică” şi în „Revista matematică” din Timişoara , preocupările sale din această perioadă axân- du-se pe problema teoriei numerelor, algebră combinatorie, teoria polinoamelor speciale, geo- metrie sintetică, analiză matematică şi analiză numerică. Şi-a continuat pregătirea în Franţa (1927–1933), la École Normale Supérieure din Paris, unde şi-a luat o nouă licenţă în matema- tici. În 1933 şi-a susţinut teza de doctorat Sur quelques propriétés des fonctions d’une ou de deux variables réelles , devenind doctor în ştiinţele ma- tematice. A fost secretar al Seminarului de ma- tematică de pe lângă Facultatea de Ştiinţe din Cluj (1933–1934), asistent (1934–1936), confe- renţiar la Facultatea de Ştiinţe a Universităţilor din Cernăuţi şi Bucureşti (1936–1942), profe- sor agregat de teoria funcţiilor la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi (1942–1946), pro- fesor titular de algebră superioară şi teoria nu- merelor la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Cluj (1946–1975); şef al Catedrei de analiză matematică (din 1948); decan al Facultăţii de Matematică şi Fizică din Cluj (1950–1953); di- rector al Institutului de Calcul Numeric din Cluj, pe care l-a organizat (din 1957), în cadrul căruia a creat mai multe seminarii de specialitate (de teoria calitativă a ecuaţiilor diferenţiale, de cer- cetări operaţionale, de nomografie etc.). În 1947, la Universitatea din Cluj, a înfiinţat Seminarul de analiză numerică şi teoria aproximării. Prin grija sa, în 1959, s-a reluat publicarea, la Cluj, într-o serie nouă, a vechii reviste „Mathematica”; a condus şi activitatea revistei „Studii şi cercetări matematice” a Institutului de Calcul al Academiei Române. În 1967 a înfiinţat seminarul itinerant de ecuaţii funcţionale, iar în 1972 „Revue d’Ana- lyse Numérique et la Théorie de l’Approxima- tion”. De numele său se leagă crearea şcolii clu- jene de analiză matematică, fiind şi fondatorul şcolii române de analiză numerică. A lăsat lu- crări în domeniul analizei matematice, analizei numerice, analizei funcţionale, algebrei, teoriei numerelor, teoriei aproximării; a reuşit crearea teoriei funcţiilor convexe de ordin superior; a pus în evidenţă comportarea funcţiilor reale de o variabilă reală faţă de mulţimea polinoame- lor de un grad dat n . S-a ocupat de prelungirea şi aproximarea acestor funcţii prin polinoame, aproximarea funcţiilor convexe de ordin supe- rior prin funcţii elementare şi deducerea unei formule de medie generală. A elaborat formule- le fundamentale ale calculului diferenţelor di- vizate; a cercetat precizia calculului numeric în interpolarea prin polinoame; a dat o nouă teorie structurii restului în formulele liniare de interpo- lare ale analizei; a generalizat formula clasică de integrare numerică a lui Gauss. În domeniul alge- brei, a făcut cercetări privind unele clase speciale de polinoame, teorema lui Laguerre etc. În teoria numerelor, s-a aplecat asupra aplicării algorit- mului lui Euclid pentru aflarea celui mai mare divizor comun a două numere date, completând