Viata academica in Banat

287 (2004); The Triumph of Imperfection. The Silver Age of Sociocultural Moderation in Early 19 th Century Europe (2006); Imperfection and Defeat. The Triumph of Imperfection: The Silver Age of Sociocultural Moderation in Europe, 1815–1848 (2006) ș.a. A coordonat The Hospitable Canon. EssaysonLiteraryPlay, ScholarlyChoiceandPopular Pressures (1991, în colab.; ed. rom. Canonul os- pitalier. Eseuri despre jocul literar, alegerea aca- demică și presiunile populare ); Play, Literature, Religion. Essays in Cultural Intertextuality (1992, în colab.); Non-Fictional Romantic Prose. Expanding Borders (2004, în colab.). Doctor hono- ris causa al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj- Napoca. A făcut parte din conducerea secției de romantism comparat și a secției de studii euro- pene a Asociației de Limbi Moderne din Statele Unite. În prezent este vicepreședinte al Asociației Internaționale de Literatură Comparată și mem- bru în Biroul Executiv al Asociației Criticilor și Cercetătorilor Literari din S.U.A. Membru al Academiei Europene de Arte și Științe din Viena. A fost distins cu Premiul ARA (1989), cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1994) și cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Comandor (2010). NOVACU, VALERIU (26 iunie 1909, Pecica , jud. Arad - 20 martie 1992, Bucureşti ), fizician Membru corespondent – 2 noiembrie 1948 După absolvirea Liceului „Moise Nicoară” din Arad (1919-1927), a urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe din Cluj (1927-1931), în 1931 luân- du-şi licenţa în matematici, iar în 1932 în fizi- că. În 1942 şi-a susţinut teza de doctorat Sur la théorie du photon , devenind doctor în fizică. Şi-a continuat specializarea în fizică teoretică la Institutul „H. Poincar é ” şi la Coll è ge de France din Paris (1933–1934). A fost profesor de fizică teo- retică la Facultatea de Matematică şi Fizică de la Universitatea din Bucureşti (1947 – 1974), întoc- mind cursuri şi culegeri, între care: Curs asupra teoriei electromagnetice (1953); Curs de electrodi- namică (1959); Culegere de probleme de electrodi- namică (1964); Mecanica teoretică. Curs (1969); Teoria relativităţii generale. Câmpul gravitaţional. Lecţii (1972). Între 1963 şi 1972 a fost şef de sec- ţie la Institutul de Fizică din Bucureşti. De-a lungul anilor, a ocupat diferite funcţii: ministru plenipo- tenţiar al României la Stockholm(1949 – 1952), gu- vernator, din partea României, la Agenţia Atomică Internaţională de la Viena (1958 – 1959), membru în consiliul ştiinţific al Institutului Internaţional de Cercetări Nucleare de la Dubna (1956). Prefect al județului Timiș (1945 – 1947). Paralel cu ac- tivitatea didactică, a desfăşurat o intensă muncă ştiinţifică în domeniile teoriei fotonice a luminii, teoriei cuantice a câmpurilor şi teoriei particule- lor elementare, rezultatele cercetărilor sale regă- sindu-se în numeroase lucrări şi studii: Evoluţia concepţiei despre lumină (1939); Asupra formei undoriale a ecuaţiei fotonului (1939); Contribuţii la teoria fotonului (1941); Introducere în mecanica ondulatorie (1944); Introducere în electrodinami- că (2 vol., 1955); Electrodinamică (1966); Un nou model bootstrap (1966); Teoria particulelor elemen- tare (1970); Teoria cuantică a câmpurilor (1984); Bazele teoretice ale fizicii (1990). A întocmit şi o Istorie a fizicii (1966). ODOBLEJA, ŞTEFAN (13 octombrie 1902, Izvoru Aneştilor, jud. Mehedinţi – 2 octombrie 1978, Drobeta-Turnu Severin ), medic Membru post-mortem – 13 noiembrie 1990 După terminarea studiilor secundare la Turnu Severin, în 1922 a intrat, prin concurs, la Institutul Sanitar Militar, urmând, ca bursier,