Viata academica in Banat

286 Techniques. Série de Métalurgie” (1963–1967). Pe tărâm ştiinţific, şi-a desfăşurat activitatea în domeniul rezistenţei materialelor şi încercărilor de metale. A fundamentat introducerea sudării prin topirea intermediară la barele de oţel-beton şi la şinele de cale ferată; a făcut ample cercetări pentru introducerea construcţiilor sudate din oţel aliat cu mangan, studii de oboseală, fragilitate şi fluaj. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrări şi studii, între care: Sudarea barelor de fier pentru construcţiuni de beton armat (1940); Noţiuni elementare de rezistenţa materi- alelor (1947); Oboseala metalelor (1962); Studii şi cercetări de rezistenţă şi încercări de materia- le (1965); Încercări şi analize de metale (1965) ş.a. Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe din Budapesta (1965). A fost distins cu „Meritul Ştiinţific” (1966). „Profesor Emerit” (1964). NEMOIANU, VIRGIL (n. 12 martie 1940, București), critic, filosof al culturii, eseist și traducător român, S.U.A. Membru de onoare – 26 noiembrie 2015 A urmat cursurile Liceului „Traian Doda” din Caransebeș și a Liceului „Titu Maiorescu” (azi „I. L. Caragiale”) și ale Facultății de Litere a Universității din București (1956–1961). După o scurtă perioadă în care a fost redactor de limbi străine la Editura Academiei Române și la revista „Contemporanul”, a fost asistent (1964), apoi lec- tor (1964–1975) la Catedra de Limba și literatura engleză a Universității din București. Între 1969 și 1971 a făcut studii doctorale la University of California din San Diego, unde, în 1971, și-a sus- ținut teza de doctorat The Growth and Uses of the Idilic Model in Literature . A fost lector de limbă și civilizație românească la University of London , Facultatea de Studii Slave și Est-Europene și la Cambridge University , Colegiul Trinity Hall (1973–1974). În 1975 s-a stabilit în S.U.A., unde a fost asistent la University of California, Berkeley, catedrele de studii slave și est-europe- ne de literatură comparată (1975–1978), lector la University of Cincinnati, Catedra de literatu- ră engleză și comparată (1978–1979), confe- rențiar, apoi profesor (1979–1993) la Catholic University of America din Washington. În pre- zent deține Catedra specială „William J. Bayron Distinguished Professorship” la aceeași universi- tate. Între 1979 și 1994, a fost director al pro- gramului de literatură comparată la Catholic University of America, iar între anii 1989 și 1991, prorector-asociat al aceleiași universități. A fost Visiting Professor la Universitatea din Amsterdam (1995). A debutat în 1971 în revista „Teatru”. A colaborat la numeroase publicații române și stră- ine: „Analele Universității București”, „Anuaria de Litterature Comparate”, „Apostrof”, „ARA Bulletin”, „Canadian Review of Comparative Literature”, „Contemporanul”, „Contrapunct”, „Dilema”, „Don Quijote”, „Familia”, „Georgia Review”, „International Journal of Roumanian Studies”, „LanguageQuaterly”, „Luceafărul”, „New Litterature History”, „Orizont”, „Poetics Today”, „Ramuri”, „Revista de istorie și teorie literară”, „România literară”, „Secolul 20”, „Southeastern Europe”, „Synthesis”, „Tribuna”, „Viața româneas- că”, „World Literature Today” ș.a. Este autorul a peste 15 cărți și 600 de articole și recenzii apăru- te în Anglia, Canada, Elveția, Germania, Olanda, Statele Unite, România, Ungaria și în alte țări, re- feritoare, în principal, la romantismul european, teoria literaturii și istoria intelectuală a secolelor al XIX-lea și al XX-lea: Studii de stilistică și poe- tică (1966); Structuralismul (1967); Simptome (1969); Calmul valorilor (1971); Utilul și plăcutul (1973); Dezvoltarea și utilizarea modelului idilic în literatură (1996); The Taming of Romanticism. European Litterature and the Age of Biedermeier (1998; ed. rom. Îmblânzirea romantismului. Literatura europeană și epoca Biedermaier , 1998); A Theory of Secondary. Literature, Progress and Reaction (1989; ed. rom. O teorie a secundarului. Literatură. Progres și reacțiune , 1997); Surâsul abundenței. Cunoaștere lirică și modele ideologice la Ștefan Augustin Doinaș (1994); Arhipelag interior. Eseuri memorialistice 1940–1975 (1994); Jocurile divinității. Gândire, libertate și religie la sfârșit de mileniu (1997); România și liberalismele ei. Atracții și împotriviri (2000); Tradiție și libertate. Interviuri (2001); Înțelepciunea calmă (2002); Nonfictional Romanitc Prose: Expanding Borders (editor)