Viata academica in Banat

274 MANGIUCĂ, SIMEON (2 septembrie 1831, Broşteni, jud. Caraş-Severin – 22 noiembrie 1890, Oraviţa, jud. Caraş- Severin ), folclorist Membru de onoare – 22 martie 1890 Studii primare şi secundare la Orăştie, Seghedin, Lugoj , Oradea şi universitare la Budapesta (Facultatea de Drept, 1852–1855) şi Vârşeţ (teologia , 1855–1858). În 1855 şi-a luat doctoratul în drept la Budapesta. A fost profe- sor de limba şi literatura română la Gimnaziul german din Timişoara (1858). Intrând în ad- ministraţie, a fost pretor şi prim-pretor la Satu Nou, Cruşova, Iam, Sasca Montană (1858– 1869). Între 1869 şi 1890 a practicat avocatura la Oraviţa . A avut contribuţii la impulsionarea vieţii culturale a românilor; în 1882 a scos o pu- blicaţie intitulată „Calendar iulian-gregorian şi poporul român”; a colaborat la alte numeroa- se publicaţii ale vremii („Albina”, „Concordia”, „Familia”, „Foaie pentru minte, inimă şi litera- tură”, „Luminătorul”, „Rumanische Revue” etc.). Preocupările sale de folclor, pe care l-a abordat din punct de vedere teoretic, s-au concentrat în- deosebi asupra obiceiurilor populare şi colindei: Moşii sau sacrificiul morţilor (1882), considerat drept primul studiu etnografic din istoria folclo- risticii româneşti asupra acestei tradiţii popula- re; Colinda. Originea şi însemnătatea ei astrono- mică şi calendaristică (1882). În sfera interesului său pentru comemorările funebre populare se înscrie şi publicarea bocetelor ( Strigarea zorilor la mort; Petrecerea mortului ). A realizat şi una dintre primele cercetări de folclor comparat din România ( Păcală de origine din Italia ). A fost autor al lucrării Despre însemnătatea botanicei româneşti (1874), primul studiu amplu de et- nobotanică, în care a împărţit numele plantelor culese în zona Oraviţei într-o serie de catego- rii: mitologice, poetice, de descântece şi vrăji, de leacuri etc. Preocupat de problema romanităţii limbii şi poporului român, a scris un Tractat de originea, vechimea şi însemnătatea istorică a nu- melui „valac” (1866–1867), urmat de volumul Daco - romanische Sprach und Geschichtsforschung (1890), în care a reunit diverse lucrări de istorie şi lingvistică scrise pe această temă. MANGRA, VASILE (VICENȚIU, VICHENTIE) (25 mai 1850, Sălişte-Săldăbagiu, jud. Bihor – 1 octombrie 1918, Budapesta), mitropolit ortodox Membru titular – 27 mai 1909 Şi-a făcut studiile gimnaziale la Beiuş şi Oradea, teologice la Arad (1869–1872) şi juridice la Academia de Drept din Oradea (ne- terminate însă). A fost profesor de istorie bise- ricească şi drept canonic la Institutul Teologic din Arad (1875–1893), fiind însă suspendat în 1893 de autorităţile maghiare din cauza atitu- dinii sale politice. Redactor la foile bisericeşti „Speranţa” (1870–1871), „Lumina” (1874– 1875) şi „Biserica şi Şcoala” (1877–1878, 1882–1883, 1899–1900). În 1879 s-a călugărit la mănăstirea Hodoș-Bodrog . A fost numit vi- car al Consistoriului ortodox român din Oradea (1900–1916), arhimandrit (1906) şi mitropo- lit al Ardealului (din 1916). A fost unul dintre conducătorii luptei pentru drepturile românilor transilvăneni: în 1892 a făcut parte din delegaţia care a dus la Viena Memorand -ul românilor; în 1894 a sprijinit organizarea Marii adunări popu- lare de la Sibiu, care a protestat împotriva ho- tărârii guvernului maghiar de a dizolva Partidul Naţional Român; în 1895 a fost unul dintre prin- cipalii organizatori ai Congresului naţionalită- ţilor (români, şvabi, slovaci) de la Budapesta. Deputat de Ceica-Bihor (1910). Autor al lucrări- lor: Cercetări literar-istorice (1896); Mitropolitul