Viata academica in Banat

272 a României reîntregite. În 1925 a întocmit și a prezentat în plenul Camerei Deputaților un Raport general asupra proiectului de buget al veni- turilor și cheltuielilor statului . Împreună cu astro- nomul Nicolae Coculescu, a contribuit la reforma calendarului. Membru al Asociației Culturale a Banatului și al Asociaţiunii Transilvane pentru Limba Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA). LUPAŞCU, GHEORGHE O. (22 martie 1908, Botoşani – 19 noiembrie 1979, Bucureşti), parazitolog Membru corespondent – 1 noiembrie 1948 Studii liceale la Botoşani şi univer- sitare (Facultatea de Știinţe, 1922–1932) la Bucureşti, în 1932 luându-şi licenţa în ştiinţe naturale. În 1946 şi-a susţinut teza de doctorat Studii asupra culicidelor din România . Şi-a con- tinuat specializarea asupra biochimiei ţânţarilor anofeli la Institutul Superior de Medicină din Roma (1940). A fost profesor la Institutul de Medicină din Timişoara , pe care l-a condus în- tre 1946 şi 1952 în calitate de rector; director al Bazei de Cercetări Ştiinţifice Timişoara a Academiei Române ; profesor la Institutul de Perfecţionare a Medicilor şi Farmaciştilor (1952– 1958) şi la Facultatea de Medicină din Bucureşti (1958–1973); director ştiinţific al Institutului „Dr. I. Cantacuzino” din Bucureşti (1952–1954). Consultant al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, calitate în care a întreprins călătorii de studii privind lupta contra malariei în ţări din Africa. A adus contribuţii în parazitologia şi epidemio- logia malariei, bolile transmisibile prin vectori, imunitatea în bolile parazitare (trichineloză, hi- datidoză etc.), la studiul problemelor legate de practica parazitologică, în primul rând diagnosti- cul şi combaterea principalelor antropozoonoze, la sistematica şi ecologia culicidelor şi fleboto- miilor, rezultatele cercetărilor sale făcându-le cunoscute prin importante lucrări: Malaria (1943); Principii şi metode ale eradicării malariei (1957); Hidatidoza (1968); Trichineloza (1970); Trichomoza urogenitală (1971); Hidatidoza, o zoonoză cu grave repercusiuni în patologia uma- nă (1972); Paraziţi cu patogenitate condiţiona- tă (1972) ş.a. Între 1958 şi 1964 a participat la prima mare acţiune din jud. Brăila pentru prevenirea şi combaterea echinocorozei, cisti- cerozei şi cenurozei la animalele domestice şi la om. Membru în colegiile de redacţie ale unor reviste internaţionale de profil: „Helmintologia” (Praga), „International Journal for Parazitology” (Londra). Membru al Societăţii de Parazitologie Exotică din Paris şi al Societăţii Regale de Medicină şi Igienă din Londra. A fost distins cu Ordinul „Meritul Științific” cls. II (1971). MACOVSCHI, EUGEN (4 februarie 1906, Chişinău – 3 aprilie 1985, Bucureşti), biochimist şi biolog Membru titular – 12 august 1948 (membru corespondent (2 iunie 1948) Preşedinte al Secţiei știinţelor geologice, geogra- fice şi biologice (1948–1959) Studii liceale la Chişinău şi superioare la Cluj, unde a făcut studii de chimie (1924–1928) şi de ştiinţe naturale (1926–1930), paralel ur- mând şi Secţia de pian a Conservatorului de Muzică „Gh. Dima”. În 1931 a susţinut teza de doctorat intitulată Reacţii fotochimice în seria or- to-nitrobenzilidenpoliolilor , devenind doctor în chimie; în 1967 a obţinut titlul de doctor docent. Şi-a continuat pregătirea la Paris (1933–1934), unde a lucrat în Laboratorul de fiziologie gene- rală a prof. L. Lapiques şi în Laboratorul de to- xicologie al Prefecturii Poliţiei. Revenit în ţară, a fost asistent la Catedra de chimie organică