Viata academica in Banat

271 LALESCU, TRAIAN (12 iulie 1882, Bucureşti – 15 iunie 1929, Bucureşti), matematician Membru post-mortem – 31 ianuarie 1991 După absolvirea Liceului „Internat” din Iaşi (1900), a urmat cursurile Şcolii de Poduri şi Şosele din Bucureşti (1900–1903), de unde s-a retras, înscriindu-se apoi la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti (1903–1905). În 1905 și-a luat licenţa în ştiinţe matematice. Şi-a continuat pregătirea la Paris (1905–1908), trecându-şi din nou licenţa în matematică; în 1908 şi-a susţinut teza Sur l’équation de Volterra , devenind doctor în ştiinţe matematice. Şi-a continuat pregătirea la Göttingen (1908–1909). A fost profesor la gimnaziile din Giurgiu (1906– 1910) şi din Bucureşti („Gh. Şincai”, 1909–1910, şi „D. Cantemir”, 1910–1912); asistent la Şcoala de Poduri şi Şosele (1909–1910), profesor supli- nitor de analiză şi elemente de mecanică (1909– 1911), conferenţiar de algebră superioară (1910– 1913), profesor titular de algebră superioară şi teoria numerelor (1913–1929) la Facultatea de Știinţe a Universităţii din Bucureşti. În 1920, din iniţiativa sa, a luat fiinţă Şcoala Politehnică din Timişoara, fiind primul ei rector (1920–1921); în 1921 a editat la Timişoara „Revista matema- tică”. Între 1918 şi 1919, aflat într-o misiune di- plomatică la Paris, a frecventat cursurile Şcolii Superioare de Electricitate, obţinând diploma de inginer electrician (1919). Unul dintre fondatorii teoriei ecuaţiilor integrale şi unul dintre creatorii şcolii matematice româneşti, a lăsat contribuţii în diverse ramuri ale matematicii: teoria nume- relor, algebră, geometrie, analiză matematică, trigonometrie, calculul vectorial şi tensional, mecanică, electricitate etc. Primele preocupări ştiinţifice privesc teoria numerelor şi algebra: însumări de factoriale consecutive, compunerea formelor pătratice, reprezentarea numerelor prin clase de forme aparţinând unui determinant dat; teoria lui Galois. În domeniul geometriei a pu- blicat generalizări asupra unor probleme şi note de geometrie sintetică, de geometrie analitică şi de geometrie descriptivă. În domeniul ecuaţiilor integrale a studiat o clasă de ecuaţii diferenţiale liniare de ordin infinit, extinderea rezultatelor lui Volterra asupra ecuaţiei sale la cazuri mult mai generale; a cercetat ecuaţiile integrale li- niare de ordin infinit, strâmb simetrice. S-a pre- ocupat, totodată, de teoria seriilor trigonometri- ce, s-a aplecat asupra funcţiilor liniare periodice, introducând funcţiile poligonale periodice şi metoda discontinuităţilor sau a incidentelor ne- sinusoidale poligonale. Lui i se datorează une- le studii originale privind aşa-numitele „funcţii spline” (de tip polinom). Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase cărţi şi studii: Sur le groupe des équations trinomes (1907); Sur les solutions périodiques des équations différentielles linéaires (1907); Sur l’équation de Lamé (1910); Introducere la teoria ecuaţiilor integrale (1911, tradusă şi în limbile franceză şi polonă), prima monografie pe plan mondial consacrată acestui domeniu; Introduction à la théorie des équations intégrales (1912); Culegere de probleme de geo- metrie descriptivă şi de cosmografie (1914, în co- lab.); Les équations différentielle linéaires d’ordre infini et l’équation de Fredholm (1918); Tratat de geometrie analitică (5 vol., 1920–1927); Calculul algebric. Polinoame. Fracţiuni raţionale (1924); Curs de geometrie analitică. Dreaptă, plan, conice, cuadrice (1931); La géométrie du triangle (1937) ş.a. A publicat Trigonometria lui Gh. Lazăr, „transcrisă după slove cirilice, însoțită de o notă biografică și de note explica- tive” (1919). În „Gazeta matematică” a publicat articole referitoare la unii înaintași ai științei românești (Nicolae Culianu, Gheorghe Lazăr, Simion Marcovici), dar și la Cărți de matematici din Transilvania ; Cărți și manuscrise grecești de matematică din Țările Române ; Bibliografia ma- tematică românească ; Catalogul cărților și ma- nuscriselor românești de matematică la Expoziția de la Iași din 1885 . Personalitate multivalentă, a făcut parte din delegația României la Conferința de pace de la Paris, pentru care a scris o mono- grafie despre problema etnografică a Banatului ( Le problème éthnographique du Banat , 1919), furnizând argumente referitoare la apartenența la România a acestei provincii românești. În ca- litate de deputat de Caransebeș (din 1920), a participat activ la elaborarea primei Constituții