Viata academica in Banat

270 generală şi românească (1983). După o perioa- dă în care a activat în cadrul Comisiei pentru formarea limbii şi poporului român, a fost nu- mit profesor de lingvistică romanică şi generală la Universitatea din Timişoara (1962–1969); director al Sectorului de lingvistică din cadrul Bazei de Cercetări Ştiinţifice din Timişoara a Academiei Române (1963–1969); profe- sor de lingvistică română şi indo-europeană la Universitatea din Craiova (1969–1971), unde a fost şi directorul Centrului de Istorie, Filologie şi Etnografie (1969–1971). În 1971 a revenit la Universitatea din Iaşi ca profesor de lingvistică indo-europeană (până în 1982); profesor consul- tant (1982–1987); a fost redactor responsabil al „Analelor știinţifice ale Universităţii «Al.I. Cuza». Seria Lingvistică-Literatură” şi a făcut parte din colegiul de redacţie al revistei „Studii şi cercetări lingvistice”. A lăsat lucrări în domeniul lingvisti- cii: Închideri şi deschideri ale vocalelor în primele timpuri ale limbii române (1970); Istoria limbii române (1980); amplul studiu introductiv la volumul Opere alese – Teoria limbii (1984) ş.a. Studiile sale de lingvistică românească (foneti- că, gramatică, istoria limbii, limbă literară, lexic, toponimie, stilistică, dialectologie), de lingvisti- că generală şi de istoria lingvisticii conţin ample şi frecvente referiri la numeroşi autori şi lucrări care aparţin diverselor perioade şi şcoli lingvisti- ce; a elaborat teoria studiului „antropologist” al lingvisticii sau teoria dialectelor literare ale lim- bii române etc.: Constituirea unei fonetici care să nu fie fiziologie şi acustică (1939); Gramatica şi logica (1963, 1964); La formation des langues ro- manes occidentales (1965); Les lois fondamentales de l’évolution linguistique (1967); Storia delle par- late popolari e storia delle lingue litterarie (1972); La distinction entre la linguistique descriptive et la linguistique historique au XIX e siècle (1972); Les subdivisions territoriales du roumain (1975) ş.a. KANITZ, ÁGOST (Ágoston) (25 aprilie 1843, Lugoj , jud. Timiș – 12 iulie 1896, Cluj), botanist de naţionalitate germană Membru corespondent – 22 martie 1882 Aurmat cursurilegimnaziale la Timişoara şi Nagy-Koroson, iar cele universitare la Viena. A fost profesor de botanică la Universitate, unde a reorganizat Catedra de știinţele naturii, şi director al Grădinii Botanice din Cluj. A spriji- nit activ numeroşi studenţi români. A studiat cu deosebire flora din Transilvania, Ungaria şi regi- unile învecinate. A descoperit o serie de plante: „Halorageae”, „Campanulaceae”, „Lobeliacae”. A lăsat lucrări, între care: Flora Sertum Territorio din Marea Kőrösiensis (1862); Bemerkungen über einige ungarische botanische Werke (1862); Geschichte der Botanik in Ungarn (1863); Versuch einer Geschichte der Botanik ungarischen (1865); Die Bisher bekannte Pflanzen Slavoniens (1866); A magyar tartományok növényzeti viszonyai (1866); Übersicht pflanzengeographischen Verhältnisse Ungarns, Siebenbürgens, Dalmatiens, Kroatiens und Slavoniens (1867); Einige Probleme der Allgemeinen Botanik (1873); Catalogus Cormophytorum și anthophytorum Serbiae, Bosniae, Herczegovinae, Montis Scodri, Albaniae hucusque cognitorum (1877, în colab.); Expeditio Austriaco- Hungarica ad oras Asiae orientalis (1878, în colab.); Plantae Romaniae huiusque cognitae (3 fasc., 1879–1881, în colab.) ș.a. A fost redactor al revistei „Magyar Növenytani Lapokat”. Membru corespondent al al Accademiei dei Lincei și al Academiei Maghiare de Ştiinţe. A fost distins cu ordinele „Coroana României” în grad de Cavaler şi „Sf. Ana”, cls. III.