Viata academica in Banat

267 limitei de rezoluție, dată de difracție şi reprezen- tată prin formula descoperită de Abbe în 1873. În acest sens, microscopul 4Pi reprezintă prima mare realizarea a sa, dat fiindcă aceasta a con- dus la obținerea unei rezoluții de ordinul a 100 nm, care corespunde unui spot focal sferic de câteva ori mai mic decât cel obținut în micro- scopia confocală. În 1999–2000 a urmat o nouă descoperire importantă: microscopia cu bale- iaj laser bazată pe golire prin emisie stimulată (STED- Stimulated Emmision Depletion), iniți- ind un nou domeniu de cercetare absolut nou în microscopie, în cadrul căruia s-a ajuns la o re- zoluție de ordinul nanometrilor. Excepționala sa descoperire are implicații enorme în cercetările biologice, contribuind la înțelegerea fenomene- lor biologice fundamentale care au loc la scară nanoscopică. Rezultatele cercetărilor sale sunt publicate în peste 320 de lucrări ştiințifice, în re- viste de mare prestigiu: „Nature Biotechnology”, „Nature Methods”, „Science”, „Journal of Cell Biology” etc. A continuat să întrețină strânse le- gături cu specialiștii români: în 2012 a partici- pat la Conferința internațională „Micro-to Nano- Photonics” organizată de Academia Română şi a fost oaspetele Institutului de Fizică Nucleară de la Măgurele, precum și al Institutului de Biochimie al Academiei. Din acelaşi an a devenit membru în colectivul de redacție al revistei „Romanian Reports in Physics”, editată de Academia Română. A fost distins cu Premiul Comisiei internațio- nale de optică (2000), cu Premiul „Helmholtz” pentru metrologie (2001), cu Premiul pentru inovare al Fundației „Leibinger” (2002), cu Premiul „Carl-Zeiss” pentru cercetare oferit de fondul „Ernst-Abbe” (2002), cu premiile „G. Daimler” şi „K. Benz”, oferite de către Academia de Ştiințe Brandenburg din Berlin (2002–2004), cu Premiul pentru inovare oferit de preşedintele Germaniei (2006), cu Premiul „Cozzarelli” ofe- rit de Academia Națională de Ştiințe din S.U.A. (2006), cu Premiul „Julius Springer” pentru fizică aplicată (2007), cu Premiul „Gottfried Wilhelm Leibniz” oferit de Societatea de Cercetare din Germania (2008), cu Premiul „Otto Hahn” pen- tru fizică (2009), cu Premiul european „Körber” pentru ştiință (2011), cu Premiul „Gothenburg Lise Meitner” (2011), cu Premiul „Meyenburg” pentru cercetări în domeniul cancerului (2011), cu Ordinul Național „Coroana României” în grad de Comandor (2015). Laureat al Premiului „Nobel” pentru chimie „pentru dezvoltarea mi- croscopiei fluorescente cu super-rezoluție (2014, împreună cu Eric Betzig și William E. Moerner). HODOŞ, ENEA (31 decembrie 1858, Roşia Montană, jud. Alba – 25 iulie 1945, Sibiu), folclorist şi scriitor Membru corespondent – 23 martie 1904 Fiul lui Iosif Hodoş. A învăţat la şcolile din Brad, Braşov şi Blaj, având printre profesori pe I. Al. Lapedatu şi I. Micu Moldovanu, care l-au îndrumat spre literatura populară. A urmat apoi cursuri de medicină, filosofie şi litere la Viena şi Pesta. Ca student, a fost membru al societăţii „România jună” din Viena, iar la Pesta a frecven- tat societatea „Petru Maior”. Revenit în ţară, a fost profesor la Sibiu, Caransebeş şi Sighet. În 1905 s-a stabilit definitiv la Sibiu, intrând în re- dacţia ziarului „Telegraful român”. A colaborat la numeroase publicaţii ale vremii („Aurora ro- mână”, „Convorbiri literare”, „Drapelul”, „Foaia diecezană”, „Foaia ilustrată”, „Luceafărul”, „Tribuna” etc.). S-a afirmat ca autor de manuale, între care se detaşează cel de istoria literaturii române. A avut şi preocupări privitoare la lim- bă, întocmind un Mic dicţionar de neologisme . A purtat o intensă corespondenţă cu o serie de oa- meni de cultură, din care răzbate, ca şi dintr-o serie de lucrări, un real interes pentru istoria şi faptele înaintaşilor: Simion Balint. Viaţa şi lup- tele lui în Munţii Apuseni ai Ardealului la 1848– 49 (1913); O viaţă de luptă, suferinţă şi nădejde (1941); Din corespondenţa lui Simeon Bărnuţiu şi a contemporanilor săi (1944). A lăsat câteva nuvele şi un volum de Schiţe umoristice (1897). S-a remarcat mai cu seamă ca folclorist, între- prinzând, la Caransebeş , o intensă acţiune de culegere a folclorului din împrejurimi, opera sa de culegător şi de editor situându-l, prin riguro- zitatea ştiinţifică, alături de Gr. Tocilescu şi Ovid Densusianu. În 1892 a publicat un prim volum de Poezii populare din Bănat , cuprinzând, în cele patru capitole ( De dragoste ; De jale, de mustrare, de blestem ; Vesele, glumeţe, satirice şi cătăneşti )