Viata academica in Banat

266 reacții nucleare, ciocniri atomice, astrofizica nu- cleară. Principalele direcții de cercetare sunt: fenomene de polarizare în reacții nucleare, feno- mene de cuplaj în reacții nucleare, fenomene de prag în reacții nucleare, reacții cuazirezonante, defectul cuantic în ciocniri atomice, reacții de prag în cicluri nucleare stelare, stări atomice și nucleare slab legate, reacții hadronice în spec- troscopia nucleară, metoda canalelor cuplate. Dintre rezultatele științifice prioritare se pot menționa: efectul de prag izotopic, teoria matri- cii-R a fenomenelor de prag, fenomene de prag – funcția de intensitate neutronică – structura in- termediară, matricea de ciocnire redusă, compre- sia rezonanței de canale cuplate, defectul cuantic atomic și matricea multinivel, stări de prag pro- tonice în ciclul stelar Ne-Na, împrăștiere nucle- ară pe nivel izomer. O parte din aceste cercetări au fost preluate în laboratoare importante din străinatate (Universitatea Erlangen-Nürnberg, Institutul de Fizică Teoretică și Experimentală din Moscova, Institutul Fizico-Tehnic din Harkov, Universitatea de Stat din Leningrad, Laboratorul Național Oak-Ridge ș.a.). Are, de asemenea, contribuții semnificative în studii de: polariza- re în fizica fenomenelor de prag, polarizare în procese de împrăștiere a protonilor și deute- ronilor, polarizare în reacții de transfer, efecte multicanal în reacții nucleare, stări de prag în nuclee ușoare-medii, nuclee Borromeene, pro- bleme computaționale în metoda canalelor cu- plate. Președinte al Diviziei de Fizică Nucleară a Societății Române de Fizică (1990–2005). A fost distins cu Humboldt-Urkunde (1971) și cu Premiul „Dragomir Hurmuzescu” al Academiei Române (1976). A fost ales (mai 2000) Fellow of the Institute of Physics (UK). Cetățean de onoare al municipiului Caransebeș (aug. 2003). HELL, STEFAN WALTER (n. 23 decembrie 1962, Arad ), fizician de origine română, Germania Membru de onoare – 24 octombrie 2012 După cursurile primare urmate la Sântana, jud. Arad , în 1977 a fost admis la Liceul „Nikolaus Lenau” din Timișoara . Și-a continu- at studiile în Republica Federală a Germaniei, unde a emigrat împreună cu familia în 1978. A studiat chimia la Universitatea din Heidelberg, unde, în 1990, și-a susținut disertația despre reprezentarea microstructurilor transparente în microscopul confocal ( Abbildung transparen- ter Mikrostrukturen im konfokalen Mikroskop ), devenind doctor. Între 1991 și 1993 a lucrat la European Molecular Biology Laboratory, în ca- drul laboratorului principal din Heidelberg, unde a reușit să demonstreze practic principiul micro- scopiei 4Pi și să îmbunătățească considerabil rezoluția în profunzime. Din 1993 a deținut un post la Universitatea Turku din Finlanda, unde a fost șef de echipă în departamentul de fizică medicală, perioadă în care a dezvoltat principiul microscopului STED, microscop de fluorescență. În paralel, între 1993 și 1994, a activat timp de 6 luni ca „Visiting Scientist”, în departamentul Engineering Science de la Universitatea Oxford. În 1996 a obținut calificarea postdoctorală care permite în Germania obținerea poziției de pro- fesor universitar. În anul următor s-a angajat la Institutul „Max Planck” pentru chimie biofizică din Göttingen, unde s-a axat pe cercetări în do- meniul microscopiei optice. Din 2002 a ajuns directorul institutului. În 2003 a devenit șef al secției de microscopie optică de mare rezoluție din cadrul DKFZ, pentru ca în 2004 să fie numit profesor onorar la Universitatea din Göttingen. Lucrările sale tratează probleme de pionierat în domeniul microscopiei optice de superrezolu- ție, cu largi aplicații în nanoștiințe și nanoteh- nologii. Are o contribuție decisivă în „spargerea”