Viata academica in Banat

265 GOLDIŞ, VASILE (12 noiembrie 1862, Mocirla, azi Lunca Teuzului, jud. Arad – 10 februarie 1934, Arad ), profesor, publicist şi om politic Membru de onoare – 7 iunie 1919 Văr de al doilea cu Iosif Goldiş. Studii li- ceale la Arad şi universitare (istoria şi latina) la Budapesta şi Viena, perioadă în care s-a numărat printre membrii celor două societăţi ale studen- ţilor români, „Petru Maior” şi „România jună”. Licenţiat în litere şi filosofie (1895), a fost nu- mit candidat de profesor la Liceul „Eötvös” din Budapesta. S-a stabilit apoi la Caransebeş , din această perioadă datând şi debutul său publicistic la „Foaia diecesană”; paralel, a îndrumat societa- tea de lectură a tinerilor şi foaia lor, „Progresul”. Transferat la Braşov, a fost profesor titular la lice- ul ortodox, calitate în care a editat manuale de is- torie şi de limbă latină pentru elevii de liceu, pro- grame şcolare şi abecedare. Paralel, a desfăşurat o intensă activitate culturală şi politică: a partici- pat la acţiunile de solidaritate cu memorandiştii, a fost secretar al casinei române şi al Societăţii pentru crearea unui fond de teatru român; în 1893 a devenit membru al Partidului Naţional Român din Transilvania. În 1901 s-a stabilit la Arad, unde a funcţionat ca secretar al Episcopiei Ortodoxe Române şi profesor la Şcoala superi- oară de fete, desfăşurând şi o intensă activitate publicistică. În mai 1905 a fost ales director al Asociaţiei naţionale arădene, consacrându-se în- deosebi activităţii politice (între 1906 şi 1910 a fost deputat în Parlamentul de la Budapesta). În 1911 a devenit director al ziarului „Românul” din Arad , şi director executiv al institutului ti- pografic „Concordia”, al cărei scop era editarea ziarului „Românul”, precum şi tipărirea de cărţi şi broşuri necesare cultivării şi dezvoltării sen- timentului naţional. În anul următor a publicat cea mai importantă lucrare a sa: Despre problema naţionalităţilor . În oct.1918 a redactat textul Declaraţiei de la Oradea a Partidului Naţional Român, iar în nov. 1918 manifestele Către naţi- unea română şi Către popoarele lumii . A partici- pat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, unde a rostit un amplu discurs şi a dat citire Rezoluţiei Adunării. După Unire, a continuat activitatea politică (ministru al Instrucţiunii, Cultelor şi Naţionalităţilor în ca- drul Consiliului Dirigent al Transilvaniei, deputat de Radna, Pecica şi Ineu, ministru al Artelor şi Cultelor, 1926–1927; din 1933 a făcut parte din Partidul Naţional Agrar al lui Oc. Goga); a des- făşurat o bogată activitate culturală: a fost mem- bru al Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA), iar din 1923 preşedinte al ei; a organizat la Avrig comemorarea împlinirii a 100 de ani de la dispa- riţia lui Gh. Lazăr, iar la Vidra, Ţebea şi Câmpeni a unui veac de la naşterea lui Avram Iancu etc. A lăsat: Istoria universală (3 vol., 1892–1897); Istoria patriei în legătură cu evenimentele epoca- le din istoria universală (1896); Sintaxa limbii latine (1896); Subvenţionarea cultelor (1927); Discursuri (1928) ş.a. HAŢEGAN, CORNEL (n. 17 august 1940, Ohaba-Matnic, jud. Caraş Severin ), fizician Membru corespondent – 12 martie 1992 Licenţiat al Universităţii din Bucureşti, specialitatea fizică nucleară (1959–1964); doc- torat (1973) la Institutul de Fizică Atomică din Bucureşti. Este cercetător ştiinţific la acest insti- tut (din 1964); a fost cercetător „Humboldt” la universităţile Erlangen - Nürnberg (1970–1971) şi München (diferite stagii în perioada 2002– 2012). Are lucrări de cercetare fundamentală în diferite domenii ale fizicii atomice și nucleare: