Viata academica in Banat

264 ştiinţifică s-a concretizat prin publicarea (singur sau în colaborare) a peste 360 de lucrări ştiin- ţifice în ţară şi străinătate; 26 cărţi (din care 18 de unic autor); capitole de cărţi publicate în edituri externe: Pergamon Press-Oxford (1984), Libbey-Londra (1997), Wiley-VCH-Weinheim (2004). Dintre cărţile mai importante, menți- onăm: Biochimie: Tratat comprehensiv (4 vol., 1993–2014, aflat la a 5-a ediţie); Biologie mole- culară: Concepte, metode, aplicaţii (în 2009, a 6-a ediţie); Xenobiochimia în ştiinţele agricole şi ştiin- ţa alimentului ; Nutriţia umană etc. În premieră, a publicat Xenobiochimia: Tratat comprehensiv (2005). A iniţiat constituirea „Grupului de lucru pentru cercetarea metalelor în sistemele biologi- ce” (metalomică) la Timişoara (1979). Ulterior, în colaborare, a organizat seria de simpozioane internaţionale „Metal Elements in Environment, Medicine and Biology” (1993–2010), desfăşu- rate sub auspiciile Academiei Române, lucrările fiind publicate în 10 tomuri. De asemenea, a pu- blicat articole și cărţi cu teme de istoria învăţă- mântului universitar, istorie locală etc. Membru în: Uniunea Societăţilor de Ştiinţe Medicale, Societatea Naţională de Biologie Celulară, Societatea Română de Biochimie, Societatea Română de Biominerale, Societatea de Chimie Analitică din România, Societatea Română pentru Cercetarea Magneziului, International Society for Trace Element Research in Human, Fondazzione „Alessio Pezcoller” din Trento, European Placenta Group, European Cell Biology Organisation, New York Academy of Sciences, American Chemical Society. A fost dis- tins cu Premiul „Traian Săvulescu” al Academiei Române (2003). GOLDIŞ, IOSIF (Ioan) (17 februarie 1836, Socodor, jud. Arad – 23 martie 1902, Arad), episcop ortodox Membru corespondent – 22 martie 1882 Studii gimnaziale la Socodor , Békéscsaba (Ungaria) şi Arad şi superioare la Arad (Institutul Teologic), Debreţin (Academia de Drept) şi Pesta (Facultatea de Filosofie). În 1869 s-a călugărit la Hodoş-Bodrog, luându-şi numele de „Iosif”, apoi a fost hirotonit ierodia- con (1872) şi ieromonah (1875). A fost profesor la Institutul Teologic din Arad (1869–1873), profesor de limba şi literatura română la li- ceul de stat din Arad (1873–1892), administra- tor protopopesc la Arad (1878–1880); director al Institutului Teologic-Pedagogic din Arad (1885–1886). În 1892 a devenit vicar la Oradea, calitate în care a înfiinţat la Rontău o casă de oas- peţi pentru clericii ortodocşi; în 1899 a fost ales episcop al Aradului, funcţie deţinută până la în- cetarea din viaţă. S-a numărat printre colabora- torii foilor „Speranţa” şi „Lumina”. În 1880 a pu- blicat lucrarea Latinitatea limbii române , urmată de Schiţă istorică despre participarea României la războiul ruso-turc din anul 1877–1878 (apă- rută în „Neue Arader Zeitung”, 1882–1883) şi o Gramatică a limbii maghiare (1884); a tradus în maghiară poemul Jehova de Carmen Sylva.