Viata academica in Banat

263 Matematică al Academiei Române; în 1966 a devenit profesor la Catedra de analiză matema- tică a Facultăţii de Matematică din Bucureşti, iar în 1978 la Universitatea Paris-Sud. Din 1979 s-a stabilit în S.U.A., fiind profesor la Indiana University (din 1983 „distinguished professor”). A fost „visiting professor” la numeroase univer- sităţi din întreaga lume (Dresda, Paris, Pisa, Tel Aviv ş.a.). A desfăşurat şi desfăşoară o activitate ştiinţifică cu deosebire în teoria operatorilor şi în teoria ecuaţiilor neliniare cu derivate parţiale. A aplicat pentru prima dată distribuţiile vectoriale în teoria spectrală, rezultatele sale fiind folosite de numeroşi matematicieni români şi străini. A publicat, singur sau în colaborare, peste 300 de cărţi şi studii: Spectral Theory in Noncommutative; Banach Algebras Based on the Resolvent Concept (1962); Analyse harmonique des opérateurs de l’espace de Hilbert (1967); Theory of Generalized Spectral Operators (1968); Dual Algebras with Applications to Invariant Subspaces and Dilation Theory (1985); Navier-Stokes Equation (1988); The Commutant Lifting Approach to Interpolation Problems (1990) ş.a. Contribuţiile sale în teoria spectrală sunt binecunoscute în lumea matema- ticii (noţiunea de „decompozabilitate”). Membru al Academiei Ungare de Ştiinţe (1993). A fost distins cu premiile „Norbert Wiener” și „Rothrock Faculty Teaching”. GÂRBAN, ZENO (n. 13 decembrie 1939, Timişoara ), biochimist Membru corespondent – 15 noiembrie 2011 După absolvirea Liceului „C. D. Loga” (1956) a urmat cursurile Facultăţii de Agronomie şi Zootehnie, Secţia zootehnie din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole a Banatului din Timişoara (1956–1962) şi ale Facultăţii de Chimie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (1968–1973). În 1982 şi-a sus- ţinut teza de doctorat Investigaţii asupra acizilor nucleici nativi şi denaturaţi: Interacţia acidului deoxiribonucleic şi metaboliţilor purinici cu me- tale divalente , devenind doctor în ştiinţe chimice, specialitatea biochimie. A ocupat diverse func- ţii: preparator la disciplina de fiziologie animală comparată la Universitatea de Ştiinţe Agricole din Timişoara (1962); inginer/şef serviciu/vice- preşedinte de consiliu agricol în cadrul Direcţiei Regionale Crişana-Oradea (1962–1966); şef al Laboratorului de selecţie/Genetică animală din Oradea (1966–1969); chimist analist-contracte de cercetare la Universitatea de Ştiinţe Agricole din Cluj-Napoca (1973–1974); biochimist analist la Laboratorul central al clinicilor universitare de la Spitalul Judeţean nr. 1 din Timişoara (1974– 1979); biochimist/cercetător ştiinţific principal II la Laboratorul de embriologie al Academiei de ŞtiinţeMedicale, integrat în Institutul de Sănătate Publică din Timişoara (1979–1991); conferen- ţiar la disciplina de biochimie-biologie molecu- lară la Facultatea de Tehnologia Produselor Agroalimentare din cadrul Universității de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara (1991–1995); profe- sor (1995–2009); profesor consultant/cercetător ştiinţific I (din 2009). Activitatea sa ştiinţifică a fost orientată spre următoarele domenii: după 1962: fiziologie animală e.g. circulaţia sanguină – lactopoeza, interrelaţii neuro-endocrine în va- sectomie; biochimie medicală veterinară e.g. adi- tivi alimentari furajeri, metaboliţi ai materialului seminal; după 1973: biochimia acizilor nucleici, biologia moleculară, xenobiochimie; a abordat teme privind: interacţii specifice acidului de- oxiribonucleic – DNA, e.g. DNA-ioni metalici, DNA-hidrocarburi aromatice, DNA-citostatice efecte in vitro şi in vivo în relaţia DNA-cisplatină şi DNA-ciclofosfamidă; eredo-patologie e.g. efecte- le pe modele experimentale animale (complexul materno-fetal) induse de ioni metalici, etanol ş.a.; metabolizarea nutrienţilor şi biotransforma- rea xenobioticelor chimice de interes alimentar şi farmaceutic, e.g. mecanisme, efecte; patobi- ochimia urolitiazelor e.g. mecanismul heterogen al nucleaţiei uroconcrementelor; rolul xenobio- ticelor chimice în alimentaţie şi patobiochimie, e.g. contaminarea deliberată – aditivarea şi con- taminarea accidentală / ilicită – poluarea. A efec- tuat (după 1989) specializări prin vizite de do- cumentare și schimburi de experienţă în Grecia, Ungaria, Germania, Austria, S.U.A. Activitatea