Viata academica in Banat

256 Premiul Uniunii Scriitorilor); Măştile adevăru- lui poetic (1992); Mai-mult-ca-prezentul (1995); Scriitori români (2000); T de la Trezor (2001). A scris şi literatură pentru copii: Poveşti cum altele nu-s (1974); Povestea celor zece fraţi (1976). În 1996 a publicat tragedia Brutus şi fiii săi (pre- miată de Uniunea Scriitorilor). Traducător din franceză, engleză, germană, italiană, spaniolă: Codicele egipţian de L. Sascia (1966); Versuri ale- se de R. Dario (1967); Un om sfârşit de G. Papini (1967); Poezii de Hölderlin (1971, în colab.); Poezii de Mallarmé (1972); Poeme de J. Guillen (1980, în colab.); Faust de Goethe (1982); Atlas de sunete fundamentale (1988); Poezii de Paul Valéry (1989). Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1966). A fost distins cu Medalia „Goethe” a Institutului „Goethe” din München (1982), cu Premiul european pentru literatură acordat de comuna literară Vârşeţ-Iugoslavia (1990) şi cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor Români din Israel (1997). DORDEA, TOMA (1 ianuarie 1921, Bungard, jud. Sibiu – 11 aprilie 2015, Timișoara ), inginer Membru titular – 8 noiembrie 1994 (membru corespondent – 9 martie 1991) Preşedinte al Filialei Timişoara a Academiei Române (1994–2004) Cursurile primare le-a urmat în locali- tatea natală; Liceul „Gheorghe Lazăr” la Sibiu (1932–1940). A devenit inginer diplomat cu men- ţiunea magna cum laude al Şcolii Politehnice din Timişoara (1946). A efectuat o speciali- zare de trei luni la Institutul de Energetică din Moscova şi la Institutul Politehnic din Leningrad (1960). În 1963 a devenit doctor în ştiinţe teh- nice. A fost asistent universitar, şef de lucrări, conferenţiar, profesor universitar la Institutul Politehnic din Timişoara (1947–1992); pro- fesor consultant (din 1992) la Universitatea „Politehnica” din Timişoara ; conducător la doc- torat la specialitatea maşini electrice; șef de ca- tedră (1963–1981 şi 1984–1990) la Catedra de maşini şi utilizări electrice din cadrul Facultății de Electrotehnică a Institutului Politehnic din Timişoara; prodecan, apoi decan la Facultatea de Electrotehnică (1953–1968); prorector (1981– 1984) la Institutul Politehnic din Timişoara; cercetător ştiinţific (1952–1953) la Centrul de Cercetări Tehnice, Baza de Cercetări Ştiinţifice din Timişoara a Academiei Române; membru în Comisia Superioară de Atestare (1968–1998); membru în comisia de recepţie pentru hidro- centralele de pe Someş şi Sebeş (1978–1984); membru în comisiile de analiză şi control pentru avariile de la C.H.E. Râul Mare Retezat (1985) şi de la centralele termice Rovinari şi Turceni. Ca domenii principale ale activităţii desfăşurate au fost: aparate de măsurare electrică pentru prize de pământ, procese electromagnetice în maşini şi transformatoare electrice, teoria maşinilor elec- trice, metode de proiectare optimală a maşinilor electrice (a maşinilor de inducţie – cele mai uti- lizate dintre maşinile electrice – şi a înfăşurărilor de curent alternativ ale maşinilor de mare şi foar- te mare putere realizate cu bare Roebel). A con- dus colective care au soluţionat prin contract probleme puse de industrie (încercări de maşini electrice la „Electromotor” şi „Reşiţa”), problema maşinilor electrice liniare iniţiată la Timişoara în cadrul contractelor încheiate cu Ministerul Construcţiilor de Maşini şi apoi cu „Electroputere” din Craiova în cadrul cărora s-au calculat, execu- tat şi încercat motoare electrice lineare, în scopul propulsiei cu astfel de maşini, pentru transport de minereuri, cărbuni, balast şi pentru trans- port de persoane. A abordat şi problema crio- geniei: au fost antrenate unităţi de cercetare şi din învăţământ (Institutul Naţional de Fizică, Universitatea din Cluj-Napoca, Universitatea din Oradea, ICPIAF din Cluj-Napoca) şi realizate apa- rate pentru măsurători la temperaturi joase, vase Dewar pentru gaze lichefiate (azot, hidrogen şi heliu) şi maşini frigorifice de lichefiere a heliu- lui. S-a preocupat de probleme privind realizarea de generatoare de inducţie pentru unităţi aero- electrice în vederea obţinerii de energie electri- că pe cale neconvenţională din energia vântului. Rezultatele obţinute personal sau în colaborare au fost prezentate în 15 cărţi şi peste 120 de ar- ticole şi lucrări ştiinţifice apărute în publicații