Viata academica in Banat

257 române şi străine, ca şi în intervenţiile la diver- se congrese desfăşurate în ţară şi în străinătate. Dintre acestea menționăm: Maşini electrice (3 vol.) – Teorie, Proiectare, Construcţie ; Maşini elec- trice – parte complementară (în colab.); Maşini electrice – programe de calcul ; cinci invenţii bre- vetate, dintre care una a fost distinsă cu Medalia de aur la Expoziţia „Eureka 2006” de la Bruxelles. S-a preocupat de dezvoltarea bazei materiale a laboratorului de maşini electrice a Politehnicii din Timişoara prin conducerea proiectării a pa- tru maşini ale unui grup Ward-Leonard de 60 kw, maşini construite apoi de UCM Reşiţa, cu perfor- manţe speciale, a construcţiei unui transformator reglabil sub sarcină între limite extreme de 300 V şi 350 A pe partea secundară, a unui redresor cu jet de mercur cu tensiune de ieşire reglabilă între 0 şi 300 V , a unui convertizor tri-monofa- zat pentru sudare cu arc electric ş.a., cu care s-au efectuat lucrări ştiinţifice şi industriale. Doctor honoris causa al Universității Tehnice din Cluj- Napoca (1993), Universității din Craiova (1999), Universității „Politehnica” din Timişoara (2001) şi Universității din Baia Mare (2003). A fost distins de două ori cu Premiul I al Ministerului Învăţământului, cu „Ordinul Muncii”, cls. III şi cu „Steaua Republicii”, cls. IV. „Profesor Emerit”. DRAGOMIR, SILVIU (13 martie 1888, Gurasada, jud. Hunedoara – 23 februarie 1962, Bucureşti), istoric, teolog şi om politic. Membru titular – 25 mai 1928 (membru corespondent – 26 mai 1916; repus în drepturi – 3 iulie 1990) Preşedinte al Secţiunii istorice (1945–1948) Discurs de recepţie: Un precursor al unităţii naţionale: profesorul ardelean Constantin Romanul Vivu (29 mai 1929) A urmat cursurile liceului românesc din Blaj (1897–1903) şi ale liceului sârbesc din Novisad (1903–1905), după absolvirea cărora s-a înscris la Facultatea de Teologie din Cernăuţi (1905–1909). Şi-a continuat specializarea la Universitatea din Viena (1909–1911), perioadă din care datează şi primele sale investigaţii în arhive din Viena, Karlowitz şi Belgrad (1910), urmate, între 1910 şi 1911, de studii şi cercetări în arhive din Rusia. A fost profesor de istorie bisericească la Seminarul „Andreian” din Sibiu (1911–1919), profesor de istoria popoarelor din sud-estul Europei la Facultatea de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii din Cluj (1919– 1947); a deţinut conducerea Seminarului de stu- dii sud-est europene, al unui colectiv de istorie modernă la Institutul de Istorie şi Arheologie din Cluj (1957–1962) şi al revistei „Revue de Transylvanie”, înfiinţată de el (1934). S-a nu- mărat printre participanţii la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, fiind ales unul dintre secretari; ministru de stat pentru minorităţi (1939, 1939–1940); consilier regal (1939–1940). După greva studenţilor din Cluj (mai-iun. 1946) a intrat în vizorul Siguranţei, fiind acuzat că ar fi sprijinit moral mişcarea de protest. Pensionat forţat la numai 59 de ani, a fost arestat şi judecat în procesul Băncii Agrare din Cluj, din al cărui Consiliu de administraţie fă- cea parte, primind un an jumătate de închisoare corecţională. În 1950 a fost transferat la Sighet, fiind anchetat pentru activitatea politică desfăşu- rată anterior, detenţia prelungindu-i-se până în 1955. După eliberare, a fost încadrat colabora- tor extern, apoi cercetător ştiinţific permanent la Institutul de Istorie şi Arheologie din Cluj. Istoric al sud-estului european, s-a distins îndeosebi prin studiile consacrate romanităţii sud-dunăre- ne şi slavisticii: Vlahii din Serbia în sec. XII–XV (1922); Vlahii şi morlacii. Studiu din istoria ro- mânismului balcanic (1924); Originea colonii- lor române din Istria (1924); Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice în Evul Mediu (1959) ş.a. O atenţie aparte a acordat Revoluţiei române de la 1848 din Transilvania ( Studii şi documente privi- toare la Revoluţia românilor din Transilvania în anii 1848–1849 ; Studii privind istoria Revoluţiei române de la 1848 , apărută postum, 1989); legă- turilor istorice dintre Ţările Române ( Documente noi privitoare la relaţiile Ţării Româneşti cu Sibiul în sec. XV–XVI , 1926–1927); frământărilor sociale şi religioase din sec. XVIII ( Contribuţii privitoare la relaţiile Bisericii româneşti cu Rusia în veacul al XVIII-lea , 1912; Relaţiile bisericeşti ale româ- nilor din Ardeal cu Rusia în veacul XVIII , 1914;