Viata academica in Banat

252 activitate organizatorică, contribuind la înfiinţa- rea Facultăţii de Teologie din Timişoara, la reor- ganizarea atelierului de fabricat lumânări şi ate- lierului tipografic, la construirea de biserici noi, la refacerea de mănăstiri şi schituri, la pictarea şi întreţinerea unor biserici şi monumente istorice, la conservarea patrimoniului cultural, la reorga- nizarea Episcopiei ortodoxe române cu sediul la Vârşeţ etc. Doctor honoris causa al universităților din Arad și Timișoara (2003). A fost distins cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Mare Cruce (2000). CRISTEA, MIRON (ILIE/ELIE) (18 iulie 1868, Topliţa, jud. Harghita – 6 martie 1939, Cannes, Franţa), patriarh al Bisericii Ortodoxe Române Membru de onoare – 7 iunie 1919 A urmat cursurile Gimnaziului săsesc din Bistriţa (1879–1883), Liceului Grăniceresc din Năsăud (1883–1887) şi Institutului Teologic- Pedagogic din Sibiu (1887–1890). După doi ani în care a fost învăţător la Orăştie, a urmat filo- sofia şi filologia la Universitatea din Budapesta (1891–1895). În 1895 şi-a susţinut teza de doc- torat în filologie Viaţa şi opera lui Eminescu . A fost pe rând învăţător şi director al şcolii primare din Orăştie (1890–1891), secretar al consistoriu- lui arhidiecezan din Sibiu (1895–1902), consilier la Arhiepiscopia Sibiului (1902–1909). În 1900 a fost hirotonit diacon; în 1902 a fost călugărit la mănăstirea Hodoş Bodrog; ieromonah (1903), protosinghel (1908), episcop de Caransebeş (1909–1919), mitropolit primat al României (1919–1925) şi patriarh (1925–1939), perioadă în care s-a realizat unificarea bisericească, s-a or- ganizat Biserica Ortodoxă Română ca Patriarhie, s-a votat statutul de organizare şi funcţionare al Bisericii Ortodoxe Române (din 1925). Datorită strădaniilor sale, în 1921 a reapărut revista „Biserica Ortodoxă Română”. S-a îngrijit de tra- ducerea şi tipărirea Bibliei sinodale (1936), pre- cum şi a unor ediţii din Noul Testament ; a sprijinit tipărirea de cărţi teologice în Editura Institutului Biblic şi de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române; a înfiinţat Seminarul Teologic „Miron Patriarhul” din Câmpulung (1922) pentru orfanii de război şi Academia de Muzică Religioasă din Bucureşti (1927); a contribuit la ridicarea actualului palat patriarhal, la repictarea Catedralei Patriarhale; la construirea Așezământului românesc de la Ierusalim; a ctitorit schitul de lemn de la Topliţa. A participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din l Decembrie 1918, numărându-se apoi printre membrii delegaţiei care a prezen- tat regelui Ferdinand, la Bucureşti, actul Unirii Transilvaniei cu România. În 1926 a făcut parte, alături de principeleNicolae deHohenzollern şi de Gh. Buzdugan, din Regenţa României, pe timpul minoratului regelui Mihai; în 1938, 1938–1939, 1939 a fost preşedinte al Consiliului de Miniştri. A desfăşurat o intensă activitate publicistică: în 1907 a scos, împreună cu Octavian Goga, „Ţara noastră”, a editat apoi revistele „Apostolul” şi „Lumina” (1924); a colaborat cu articole la re- vistele vremii, în care a publicat cuvântări pas- torale, sfaturi pentru credincioşi, unele apărute apoi în broşuri: Arhiepiscopul şi mitropolitul Miron Romanul (1898); Iconografia şi întocmirile din internul bisericei răsăritene (1905); Catedrala mitropolitană din Sibiu. Istoricul zidirii (1908); Principii fundamentale pentru organizarea uni- tară a Bisericii Ortodoxe Române (1920); Carte de rugăciuni pentru tot românul (1922); Trei ani de propovăduire. Pastorale şi cuvântări (6 vol., 1923, 1938, 1939); Cuvântări şi predici ale unui teolog , mai târziu cleric român în ţară sub stăpâ- nire străină (2 vol., 1923) ş.a. A publicat cea mai amplă colecţie paremiologică din folclorul tran- silvan ( Proverbe , maxime , asemănări şi idiotisme , colectate din graiul românilor din Transilvania şi Ungaria , 1901), care conţine peste 3 000 de texte adunate din întreaga Transilvanie.