Viata academica in Banat

251 colab.); Primejdia sectelor religioase pentru sta- tele naţionale şi mijloacele de apărare (1929); Credinţa , morala şi neamul (1929); O mie de pil- de pentru viaţa creştină (1929, în colab.); Cheia sectelor religioase din România (1930); În slujba misionarismului ortodox . Contribuţii la proble- ma misiunei interne a bisericii prin intensifica- rea predicei misionare , îndrumarea tineretului şi organizarea carităţii creştine (1930); Acţiunea catolică şi ortodoxia activă (1931); Glasul pietre- lor. Principii călăuzitoare pentru ortodoxia activă (1931); Taina pocăinţei şi intelectualii (1931); Preotul şi societatea de azi (1932); Brazde în ogo- rul Ortodoxiei (1932); Ortodoxia şi românismul în trecutul nostru (1933); Statul în faţa sectelor (1933); Darurile Duhului Sfânt (1934); Aprindeţi darul lui Dumnezeu (1934); Flori din grădina su- fletului (1934); Haina de nuntă (1935); Cultura satelor noastre (1935) ş.a. A lăsat şi câteva tra- duceri, între care Monahismul , idealurile şi is- toria lui de Adolf Harnack (1916). Membru al Societății Scriitorilor Români și în Comitetul central al Asociațiunii Transilvane pentru Limba Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA). CORNEANU, NICOLAE (21 noiembrie 1923, Caransebeş, jud. Caraş- Severin – 28 septembrie 2014, Timișoara ), mitropolit ortodox Membru de onoare – 10 noiembrie 1992 Studii liceale la Caransebeş (1934– 1942) şi superioare (Facultatea de Teologie) la Bucureşti (1942–1946), unde în 1949 şi-a susţinut teza de doctorat Viaţa şi petrecerea Sf. Antonie. Începuturile monahismului creş- tin pe valea Nilului . Concomitent, a urmat cur- surile Facultăţii de Filosofie (1942–1946) şi ale Facultăţii de Litere, Secţia filologie clasică (1946–1948). În 1947 a fost numit profesor la Academia Teologică din Caransebeş (până în 1948), apoi a trecut ca secretar şi consilier cultu- ral la Mitropolia Banatului . Între 1956 şi 1958 a funcţionat ca profesor de greacă şi franceză la Seminarul Teologic din Caransebeş; în 1958 a fost invitat, în calitate de conferenţiar de teolo- gie simbolică şi de limbă greacă, la Facultatea de Teologie din Sibiu. În 1960 a fost ales episcop de Arad , iar în 1962 arhiepiscop al Timişoarei şi Caransebeşului şi Mitropolit al Banatului , cu reşedinţa la Timişoara . A participat la nume- roase întruniri panortodoxe, făcând parte din comisiile de dialog internaţional ortodox-catolic şi ortodox-luteran. S-a numărat printre membrii Consiliului Ecumenic al Bisericilor. A fost autorul a numeroase cărţi, articole şi studii privitoare la probleme teologice, cu precădere din domeniul patristicii: Simbolul scării şi treptelor în religiile necreştine (1959); Semnificaţia originară a cu- vântului „catolic” (1959); Chipul preotului adevă- rat după Fericitul Ieronim (1959); Frumuseţea ca atribut al dumnezeirii (1959); Aspecte din lirica ambroziană (1959); Contribuţii ale tălmăcitori- lor români la cunoaşterea „Scării” Sfântului Ioan Sinaitul (1964); Muntele Sinai şi importanţa sa în istoria bisericii creştine (1966); Ieşit-a semă- nătorul. Culegere de predici (1974); Învăţătura ortodoxă despre mântuire (1983); Culegere de predici (1984); Studii patristice. Aspecte din ve- chea literatură creştină (1984); Biserica româ- nească din nord-vestul ţării în timpul perioadei horthyste (1986); Învăţături ale Bisericii Ortodoxe (1987); Patristica mirabilia. Pagini din literatu- ra primelor veacuri creştine (1987); Quo vadis? Studii , note şi comentarii teologice (1990); Viaţa şi petrecerea Sfântului Antonie cel Mare (1998); Origen şi Celsus. Confruntarea creştinismului cu păgânismul (1999); Pe baricadele presei bisericeşti (2000); Pe firul vremii. Meditaţii ortodoxe (2000); Miscelanea patristica (2001); Popasuri duhov- niceşti. De la Crăciun la Paşte (2001); Credinţă şi viaţă (2001); Farmecul scrierilor patristice (2002); În pas cu vremea (2002); Farmecul scrie- rilor patristice (2002) ş.a. A tradus Scara raiului , precedată de viaţa pe scurt a lui Ioan Scolasticul şi urmată de cuvântul către păstor de Ioan Scărarul (1994). A coordonat şi câteva volume de stu- dii teologice, între care traducerea operei lui Boethius, culegere de studii dedicate Teologiei or- todoxe române . După 1989 s-a ocupat de redac- tarea celor două publicaţii bisericeşti timişene: „Altarul Banatului” şi „Învierea”, colaborând şi la alte reviste locale şi centrale. A depus o intensă