Viata academica in Banat

242 aplecat îndeosebi asupra studiilor de fiziopa- tologie şi terapeutică chirurgicală în domeniul afecţiunilor vasculare; a pus bazele angiologiei şi flebologiei în România; a introdus scleroterapia, colectomia ideală, procedeele aloplastice în even- traţie. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrări apărute sub semnătură pro- prie sau în colaborare, în prestigioase reviste de profil din ţară şi din străinătate: Boala varicoasă (1953); Tromboza venoasă a membrelor inferioare (1957); Leziunile trombotice ale microcirculaţiei în stările de şoc (1973); Ghid terapeutic în bolile cardiovasculare (1975); Angiografia în practica medicală (1977) ş.a. A acordat atenţie proble- melor de etică profesională: Educaţia estetică în chirurgie (1966); Simţul clinic şi arta diagnosticu- lui (1973); Dincolo de bisturiu în chirurgie (1988); Gândirea şi îndemânarea în chirurgie (1992); Medicina în perspectiva vârstei a treia (1996) ş.a. S-a remarcat şi în pictură (în 1931 a expus la Strasbourg 16 portrete de profesori lucrate în laviu intitulate „Têtes de patrons”) şi în lite- ratură, semnând volumele pentru copii Comoara din peşteră (1982); Cei doi fraţi gemeni şi balau- rul (1985); volumul de memorialistică Regăsirile lui Asklepios (1989). Membru al Academiei de Ştiinţe Medicale (1969), al Societăţii Române de Angiologie şi Chirurgie Vasculară, al Societăţii Române de Flebologie, al Societăţii Internaţionale de Chirurgie, al Societăţii Europene de Chirurgie Cardio-Vasculară, al Societăţii de Flebologie din Franța, al Societăţii de Angiologie din Germania, al Societăţii Internaţionale de Chirurgie Digestivă; membru al Uniunii Scriitorilor din România. Doctor honoris causa al Universităţii de Medicină din Timişoara (1996). A fost distins cu: Medalia „Souvenir Française” (1938), Medalia de aur „Renaissance Française” (1938), ordinele „Coroana României” (1942), „Meritul Ştiinţific” (1966), „Meritul Sanitar” (1971). Cetăţean de onoare al municipiului Timişoara (1996) și al orașelor Comloş (1997) şi Vulcan (1997). BREBAN, NICOLAE (n. 1 februarie 1934, Baia Mare), scriitor Membru titular – 14 ianuarie 2009 (membru corespondent – 24 octombrie 1997) A urmat şcoala primară şi liceul la Lugoj , fiind exmatriculat în ultima clasă din ca- uza originii sale sociale (provenea dintr-o fami- lie de preoți greco-catolici). A absolvit în 1952, la cursuri fără frecvență, Liceul „Oltea Doamna” din Oradea, după ce se angajase ca funcționar în oraș. A intenționat să se înscrie la Politehnică, fiind nevoit să intre mai întâi ca ucenic la Uzinele „23 August” din București. În 1953 s-a înscris la Facultatea de Filosofie din Bucureşti, fiind dat însă afară după șase luni. La insistențele tatălui său, s-a înscris din nou la Facultatea de Filosofie, dar, îmbolnăvindu-se de un reumatism poliar- ticular, a fost nevoit să-și întrerupă studiile. În 1956 a devenit student la limba germană la Facultatea de Filologie din Cluj, pe care a aban- donat-o după numai un an. Și-a făcut debutul literar cu schița Doamna din vis la revista „Viața studențească” (1957). În 1961 a publicat schițe și nuvele în „Gazeta literară” ( Hoțul , Tinerețe , Vichenție , Buzuilă ), în „Luceafărul” ( Noapte albă , Uimitor, foarte uimitor ) și în „Scrisul bănățean” ( Roșcovana ). Debutul său editorial a avut loc în 1965 cu romanul Francisca , distins cuPremiul „Ion Creangă” al Academiei Române. Au urmat apoi romanele: În absenţa stăpânilor (1966); Animale bolnave (1968), roman premiat de Uniunea Scriitorilor; Îngerul de gips (1973); Bunavestire (1977), distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor; Don Juan (1981); Drumul la zid (1984); Pândă şi seducţie (1991); trilogia Amfitrion (I. Demonii mărunţi ; II. Procuratorii ; III. Alberta ) (1994), dis- tins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România și cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova; Ziua şi noaptea (1998); Voința de putere (2001); Puterea nevăzută (2004); vol. de nuvele