Viata academica in Banat

233 sau activităţi biologice, fiind util în proiectarea medicamentelor; a introdus în chimie „grafu- rile de reacţie”; a aplicat grafurile chimice la fullerene şi nanotuburi. În matematică, două grafuri cubice minime cu circuite minime de 10 şi 11 puncte sunt cunoscute sub numele de „Balaban’s 10 cage & 11-cage”. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în 17 cărţi la care este autor ori editor, 75 capitole în cărţi editate de alţi autori, peste 780 de articole ştiinţifice publicate în periodice de prestigiu din ţară şi străinătate, precum și 30 brevete, din care 5 înregistrate în S.U.A. Membru în colegiile de redacţie ale unor publicaţii de specialitate din ţară şi din străinătate: „Revue Roumaine de Chimie”, „Revista de chimie”, „Mathematical Chemistry” (Germania), „SAR and QSAR in Environmental Research” (Franţa), „Arkivoc” (S.U.A.), „Internet Electronic Journal of Molecular Design” (S.U.A.), „Scientometrics” (Ungaria), „Polycyclic Aromatic Compounds” (Marea Britanie), „Journal of Radioanalytical Chemistry” (Ungaria), „Advances inHeterocyclic Chemistry” (S.U.A.), „Organic Preparations and Procedures International” (S.U.A.) ş.a. Membru de onoare al Academiei Ungare de Ştiinţe (2002), membru al Academiei Europene de Ştiinţe şi Arte (Salzburg, 1997) şi al Academiei Mondiale a Chimiştilor Organicieni Teoreticieni (Paris, 1983), membru cotizant al societăţilor de chimie din România, Germania, Marea Britanie şi S.U.A. Doctor honoris causa al Universităţii de Vest din Timişoara (1997). A fost distins cu Premiul „Herman Skolnik”, decernat de Societatea de Chimie din S.U.A. pentru aplicaţiile teoriei grafurilor în documen- tarea chimică (1994) şi cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofiţer (2000). Cetăţean de onoare al municipiului Petroşani (1999). BARTÓK BÉLA VIKTOR JÁNOS (25 martie 1881, Sânnicolau Mare, jud. Timiş – 26 septembrie 1945, New York), compozitor, pianist, muzicolog şi folclorist, Ungaria Membru post-mortem – 31 ianuarie 1991 A studiat pianul și compoziția la Presburg (azi Bratislava, Slovacia) și la Academia Regală de Muzică din Budapesta, unde între 1908 și 1934 a funcționat ca profesor de pian, ulterior la Academia de Ştiinţe din Budapesta în dome- niul folclorului muzical (1934–1940). În 1940 a emigrat în S.U.A., unde, între 1940 şi 1941 a lucrat la Columbia University şi ca profesor de muzică în New York. S-a aplecat cu deosebire asupra creaţiei populare, pentru studierea căreia a întreprins numeroase călătorii, în timpul cărora a înregistrat un număr impresionant de cântece. A alcătuit cea mai bogată culegere de melodii populare româneşti (circa 4000): Cântecele populare ale românilor bihoreni ; Muzica populară românească din Maramureş ; Dialectul muzical românesc din Hunedoara. Împreună cu Kodály Zoltán, a dat la iveală o culegere de muzică folclorică maghiară, românească, sârbească, croată, turcească şi nord-africană, publicată în 12 de volume. A compus: muzică pentru scenă (opera Castelul Barbă Albastră, 1911; baletele Prinţul pădurilor , 1916 şi Mandarinul miraculos, 1919), muzică vocală ( Cantata profană ) , muzică simfonică ( Simfonia „Kossuth”, 1903, suite, Şapte dansuri româneşti, Muzică pentru coarde, percuţie şi celestă, Divertisment pentru coarde, Concertino pentru orchestră, trei concerte pentru pian și orchestră, un concert pentru vioară), muzică de cameră ( Șase cvartete pentru instrumente de coarde ) etc.