Viata academica in Banat

234 BĂRGLĂZAN, AUREL (27 martie 1905, Porumbacu de Sus, jud. Sibiu – 17 octombrie 1960, Timişoara ), inginer Membru corespondent – 2 iulie 1955 Studii secundare la Braşov şi Sibiu şi superioare (Şcoala Politehnică) la Timişoara (1923–1928). În 1940 a obţinut titlul de doctor inginer la Şcoala Politehnică din Timişoara cu teza Transformatorul hidraulic. Studiul teoretic şi experimental , prima teză de doctorat din România în domeniul hidraulic, care, datorită originalităţii ei, a conferit autorului brevet de inventator. A efectuat stagii de specializare şi documentare la politehnicile din Viena, Praga, Zürich, Berlin, Budapesta, Torino şi Milano, precum şi la uzinele „I. M. Voith”, „St. Poltan” din Austria, „Esscher Wyss” din Zürich, „Siemens” din Berlin. A fost asistent (1928–1931), conferenţiar (1931– 1942), profesor (1942–1960) la Politehnica din Timişoara ; şef al Catedrei de maşini hidraulice (1948–1960), decan al Facultăţilor de Electromecanică şi Mecanică (1942–1960) de la Politehnica din Timişoara ; a condus Secţia de cavitaţie de la Baza de Cercetări Ştiinţifice din Timişoara a Academiei Române; ambele unităţi – Catedra de maşini hidraulice şi Secţia de cavitaţie – le-a înfiinţat şi îndrumat în perioada lor de formare şi dezvoltare. A contribuit la înfiinţarea şi dezvoltarea Laboratorului de maşini hidraulice de la Politehnica din Timişoara, pentru care a primit în 1953 titlul de Laureat al Premiului de Stat. Investigaţiile ştiinţifice au fost orientate spre domeniile: hidrodinamica turbomaşinilor şi a reţelelor de profile, precum şi spre fenomenul de cavitaţie. A elaborat şi a dezvoltat noi metode de proiectare optimizată a turbomaşinilor. Activitatea sa ştiinţifică este concretizată în peste 100 de lucrări publicate în reviste de prestigiu din ţară şi de peste hotare: Câmpul hidrodinamic la o turbină Kaplan (1934); Turaţiile maxime şi minime posibile în cazul unei staţiuni de pompare dată (1943); Maşini hidraulice (2 vol., 1948, 1951); Fenomenul de cavitaţie la maşinile hidraulice (1954); Consideraţii asupra fenomenului hidraulic în zona de trecere de la rotor la tubul de aspiraţie la turbine (1956); Turbotransmisiile hidraulice (1957, în colab.); Contribuţii la determinarea condiţiilor constructive ale profilelor anticavitaţionale (1958); Încercarea maşinilor hidraulice şi pneumatice (1959, în colab.) ş.a. A desfăşurat şi o valoroasă activitate tehnică: între 1931 şi 1938 a proiectat, realizat şi încercat, în Laboratorul de maşini hidraulice, un mare număr de rotoare de turbină Francis şi Kaplan; a proiectat, având ca modele unele din aceste rotoare, turbinele din centralele hidroenergetice Suceava, Sâmbăta de Sus, Vălenii de Munte, Zărneşti, Moldova Nouă ş.a. În 1938 a devenit consilier la U.D. Reşiţa pentru domeniul maşinilor hidraulice şi pneumatice. În 1939 a proiectat o pompă pentru furnale denumită „pompa Bărglăzan”. Ulterior, a proiectat, împreună cu colaboratorii săi, turbinele Pelton (P=3000 kw) şi Francis (P=1100 kw) de la Văliug Crăinicel (1949–1951), turbinele Kaplan de la Târgu Mureş (P=2*750 kw) (1952). A înfiinţat şi a dezvoltat colectivele de proiectări de maşini hidraulice de la U.D. Reşiţa (1949) şi din cadrul Institutului de Cercetări şi Proiectări Echipamente Hidroenergetice de la Reşiţa; a susţinut şi a dezvoltat halele pentru construcţia acestor maşini la UCM Reşita. A fost distins cu Premiul de Stat, cls. I (1953) și cu „Ordinul Muncii”, cls. II (1954). BENGA, GHEORGHE (n. 26 ianuarie 1944, Timişoara ), medic Membru titular – 5 iunie 2015 (membru corespondent – 29 noiembrie 2001) A studiat la Liceul „Emil Racoviţă” din Cluj (1950–1961), absolvind ca şef de