385 / 414
385
PROF. DR. ZENO GÂRBAN
MEMBRU CORESPONDENT AL
ACADEMIEI ROMÂNE
Profesorul Zeno Gârban este una
dintre personalităţile remarcabile în dome-
niul Biochimiei şi Biologiei moleculare care
şi-a adus aportul în problemele metalomicii şi
proteomicii. De asemenea, are contribuţii de
fond la dezvoltarea Xenobiochimiei alimentare
ca un domeniu subsecvent al Biochimiei.
A văzut lumina zilei la 13 decembrie
1939 în Timişoara, fiind unicul copil al familiei
Nicolae şi Marta Gârban. Tatăl Nicolae Gârban
a fost funcţionar – debutând ca angajat al
Consiliului Dirigent Sibiu (1919) la serviciul
financiar al judeţului Caraş-Severin, apoi notar
(licenţiat în drept) – angajat al Prefecturii
Timiş-Torontal (funcţie în care s-a ocupat şi
de compatibilizarea legislaţiei administrative
româneşti în Banat, după 1920), funcţii diverse
(după 1946).
Primii ani de copilărie şi vacanţele de
elev şi le-a petrecut în localitatea Comloşu
Mare, judeţ Timiş unde se afla familia buni-
cului matern Ioan Grofşorean (prizonier în
Italia – 1916 şi ulterior voluntar în Armata
Română – 1917, decorat prin Ordin al Regelui
Ferdinand I). De acest bunic nepotul era
foarte ataşat. Împreună făceau lecturi mai
ample privind istoria, parcurgând cărţi vechi,
albume etc. Urmându-şi familia, elevul Zeno
Gârban a finalizat pregătirea gimnazială la
Ciacova - judeţ Timiş. Apoi a urmat liceul
„Constantin Diaconovici Loga” din Timişoara
(bacalaureat, 1956).
În perioada liceului se dorea orientarea
sa spre drept sau istorie (tatăl şi buniculmatern).
Urmărind interesul liceanului pentru demon-
straţiile experimentale la Cercul de „Ştiinţele
naturii” de la Palatul Copiilor (Pionierilor) din
Timişoara (1954-1955) precum şi lecturile
particulare, mama sa – cu simţ pragmatic şi
temeri sociale (situaţie materială precară şi
Prof. Dr. Ing. Ioan
VINTILĂ
,
membru al Academiei de Ştiinţe
Agricole şi Silvice
dosar „cu imperfecţiuni”, tatăl fiind epurat din
administraţie, angajat cu greu la un Sov-Rom
Metal) – i-a orientat drumurile spre Agronomie
– facultate cu profil de biologie aplicată.
A urmat studiile superioare la
Universitatea de Ştiinţe Agricole (fost Institutul
Agronomic) Timişoara – Facultatea de
Agronomie şi Zootehnie (1956-1962) şi peste
cca. un deceniu la Universitatea „Babeş-Bolyai”
din Cluj-Napoca – Facultatea de Chimie (1968-
1973). În continuare a urmat studii doctorale la
Institutul de Chimie al Universităţii clujene. În
1982 şi-a susţinut teza de doctorat
„Investigaţii
asupra acizilor nucleici nativi şi denaturaţi:
Interacţia acidului deoxiribonucleic şi metabo-
liţilor purinici cu metale divalente”
, devenind
doctor în ştiinţe chimice (biochimie).
După absolvirea primei facultăţi (termi-
nată ca şef de promoţie) a fost repartizat în
învăţământul superior (Dispoziţia guverna-
mentală 508 / 13.II.1962), fiind angajat ca
preparator la disciplina de Fiziologie animală
comparată a Universităţii de Ştiinţe Agricole
din Timişoara. După angajarea ca preparator
– Prof. Pintea (şeful disciplinei de Fiziologie),
dorind să înceapă studii de electrofiziologie – i-a
sugerat să urmeze Facultatea de Electrotehnică
(curs seral). A început să-şi adune cărţi pentru
aceasta. Faptele au evoluat altfel. A fost trans-
ferat prin efectul legii – Hotărârea Consiliului
de Miniştri (HCM 427 / 1962) cu referire la