181 / 414
181
faza de preaderare şi criteriile şi mecanismele de alocare a resurselor financiare din fonduri europene
după anul 2007, atât sub forma plăţilor directe cât şi din fondul de dezvoltare rurală.
Alternativele de dezvoltare rurală:agricultura ecologică versus agricultura biotehnologică,
infrastructura-bază a dezvoltării spaţiului rural,căi de optimizare a dezvoltării rurale durabile prin
consultanţă şi infoagricultură sunt prezentate în celelalte părți ale cărții, întregind această lucrare
de referință în literatura științifică românească.
Pe aceleași coordonate se înscrie și cartea
„
Alternativele economiei rurale a României:
dezvoltarea agriculturii sau insecuritatea alimentară şi deşertificare rurală severă”,
apărută
la Editura Academiei Române, Bucureşti-2011 şi premiată în anul 2013 cu
Premiul „Gheorghe
Ionescu-Şişeşti” al Academiei Române (2013),
fiind rezultatul cercetărilor efectuate, sub coor-
donarea domnului academician Păun Ion Otiman, în cadrul programelor fundamentale de cerceta-
re științifică ale Academiei Române, la Institutul de Economie Agrară din București și Centrul de
Cercetare pentru Dezvoltarea Rurală Durabilă a României din Timișoara, reprezentând o analiză
severă a agriculturii și spațiului rural românesc, continuând cu propuneri pentru creșterea perfor-
manțelor exploatațiilor agricole și ameliorarea generală a ruralului românesc.
În elaborarea alternativelor de dezvoltare a economiei rurale, autorii lucrării au avut în
vedere că România a intrat în al treilea deceniu de reforme, restructurări, ajustări, dezintegrări şi
reintegrări, dar, cu toate acestea, agricultura românească și spaţiul rural naţional se află încă într-o
stare fluidă, nestructurată, neperformantă, necompetitivă, neconcurenţială, incipient conservată,
generatoare de sărăcie rurală severă, insecuritate alimentară accentuată şi, ceea ce este mai grav,
deşertificare rurală socială şi fizică în extindere.
Lucrarea este structurată în două părţi distincte. Partea I, intitulată
Starea actuală a agri-
culturii şi a economiei rurale româneşti. Comparaţii europene. Soluţii pentru dezvoltarea
agricolă a României,
analizează starea la zi a agriculturii româneşti fiind deosebit de sugestive
datele comparative dintre România şi Franţa referitoare la consumul intermediar, capitalizarea
exploataţiilor agricole, structura exploataţiilor agricole iar concluziile formulate, temeinic argu-
mentate, se constituie în suporturi pentru emiterea de decizii adecvate menite să contribuie la
redresarea stării actuale a agriculturii şi a spaţiului rural românesc. Analiza convergenţelor euro-
pene în agricultura României cu evoluţiile recente dar şi cu o serie de evaluări prospective precum
şi concluziile rezultate din această analiză sunt, de asemenea, deosebit de relevante şi utile pentru
abordarea documentată a acestui domeniu.
Având în vedere noua filozofie a dezvoltării spaţiului rural, bazată pe conceptul de dezvolta-
re rurală durabilă care presupune îmbinarea armonioasă între componenta agricolă (şi forestieră)
şi componenta economică rurală neagricolă, autorii lucrării formulează principiile fundamentale
care ar trebui să fie respectate în acest proces, referitoare la: concordia dintre economia rurală şi
mediul înconjurător, naturalizarea spaţiului rural prin păstrarea mediului natural cât mai intact,
mediul antropizat să fie cât mai apropiat de mediul natural, folosirea în activitatea economică
rurală a resurselor naturale locale, cu prioritate a resurselor naturale regenerabile, diversificarea
prin pluriactivitate a structurii economiei rurale, prin extinderea economiilor agroalimentare, a
economiilor neagricole şi a serviciilor rurale.
Analiza nivelului de creditare a agriculturii precum şi a sistemelor de finanţare a agriculturii
şi a programelor de dezvoltare rurală în Uniunea Europeană şi în România este o altă componentă
importantă a acestei părţi a lucrării. Este evidenţiat nivelul deosebit de scăzut al creditului destinat
activităţilor agricole cu repercusiuni grave asupra nivelului inputurilor necesare producţiei agrico-
le cu consecinţe negative asupra randamentelor, dar şi nivelul scăzut al investiţiilor şi implicit slaba
capitalizare a exploataţiilor agricole, îndeosebi a celor de dimensiuni mici.
Sistemul plăţilor directe practicat la nivelul Uniunii Europene este extrem de diferit de la
o ţară la alta, atât în ce priveşte suma de plată pe unitatea de suprafaţă cât şi în ceea ce priveşte
suprafaţa agricolă eligibilă. România are cel mai scăzut nivel al plăţilor directe pe suprafaţa consi-
derată eligibilă de 8,7 mil. hectare. Circa 5 milioane de hectare nu sunt luate în calcularea plafonu-
lui naţional acordat României, fapt ce obligă autorităţile române la o redistribuire a acestui plafon
(acordat doar pentru 8,7 mil. ha.) pe întreaga suprafaţă agricolă devenită eligibilă, în creştere de
la un an la altul, diminuându-se astfel şi mai mult suma cuvenită fermierilor.