185 / 414
185
• garantarea securităţii şi siguranţei alimentare,prin asigurarea necesarului intern de
produse alimentare de calitate îmbunătăţită şi a unui excedent faţă de consumul alimentar intern,
disponibil pentru export;
• asigurarea echilibrului ecologic durabil pe termen lung al spaţiului rural, prin investiţii publi-
ce, public-privat sau private în lucrări de infrastructură de protecţie, de amenajare şi de echipare a teri-
toriului (sisteme de irigaţii, sisteme hidro-ameliorative de protecţie, perdele de protecţie, împădurirea
terenurilor degradate şi defrişate, sporirea gradului de acoperire verde a teritoriului etc.);
• conservarea şi protejarea resurselor natural regenerabile (solul, apă, aerul, biodiver-
sitatea) şi utilizarea durabilă a resurselor natural agricole, în primul rând a solului, conservarea
biodiversităţii, aplicarea politicilor de atenuare a efectelor schimbărilor climatice;
• consolidarea exploataţiilor agricole, modernizarea tehnologiilor şi ameliorarea general
a activităţilor agricultorilor;
• stimularea formării exploataţiilor agricole privat-familiale comerciale prin restrângerea
treptată a exploataţiilor agricole de subzistenţă;
• dezvoltarea teritorială echilibrată a economiei rurale agricole, extinderea IMM-urilor
rurale agroalimentare şi non-agricole şi creşterea gradului de ocupare a populaţiei rurale, prin
angajarea şi stabilirea populaţiei active în rural, cu preponderenţă a celei tinere;
• sporirea gradului de absorbţie a fondurilor europene destinate agriculturii şi dezvoltării
rurale prin ameliorarea proiectelor PNDR şi a finanţării şi executării acestora;
• echilibrarea balanţei alimentare şi creşterea exporturilor agroalimentare româneşti;
• restrângerea zonelor rurale defavorizate şi a sărăciei rurale severe;
• compatibilizarea sistemului național de învăţământ şi cercetare ştiinţifică cu cel euro-
pean, asigurarea unui parteneriat durabil al acestuia cu sistemul agroalimentar românesc.
În concluzia acestei lucrări de referință, autorii susțin strategia conform căreia România are
o singură şansă pentru dezvoltarea agriculturii: alocarea masivă, dar raţională, dacă se poate opti-
mă, de capital investiţional în infrastructura rurală, echiparea teritoriului agricol (circa 1,7 mil. ha
irigate, plantarea perdelelor de protecţie a câmpului, circa 1-1,2 mil. ha în zonele cele mai aride),
modernizarea exploataţiilor agricole prin modernizarea bazei energetice şi a utilajelor agricole,
extinderea întreprinderilor de stocare-procesare a produselor agroalimentare, precum şi sporirea
capitalului de exploatare, atât din surse proprii cât şi din credite bancare avantajoase acordate
fermelor agricole, prin care să se susţină nivelele de producţie propuse în continuare, pentru orizon-
turile 2015, 2020, 2025, 2030 (Graficele 1-8).
Această lucrare este adresată îndeosebi decidenţilor politici, structurilor administrative
naţionale şi locale ale agriculturii, Guvernului României, Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării
Rurale, mediilor academic şi universitare.
Casa General Berthelot - 2009