Viata academica in Banat

85 Stratul limită şi turbulenţa în curenţii din reţelele de profile Modelarea curgerii prin reţelele de profile şi prin maşinile hidraulice, de regulă, se face în ipoteza lichidelor ideale. În lichidele reale apar disipări de energie datorită vâscozităţii lor, disipaţii ce sunt concentrate, în principal, în stratul limită de lângă pereţii solizi. Mai apar disipaţii suplimentare datorită turbulenţei în lichidul vâscos. Turbulenţa influenţează în mod direct şi incipienţa cavitaţiei, respectiv dezvoltarea acesteia. Toate cele de mai sus au condus colectivele de la Secţia de Cavitaţie şi Catedra de Maşini Hidraulice la abordarea unor probleme legate de curgerea lichidelor reale. Dumitru Ionescu, după ce îşi susţine teza de doctorat în anul 1969, cu titlul „ Stratul limită turbulent, dinamic şi termic, al unui curent de aer axial care se scurge în spaţiul dintre doi cilindri coaxiali, cilindrul interior fiind rotitor ” (Cond. I. Vlădea) este angajat la Academie, Secţia Cavitaţie. Abordează, ca şi cercetător, probleme din domeniul curgerilor reale şi obţine o sumă de rezultate valoroase, unele originale, pe care le publică în diferite reviste. Se menţionează aici numai lucrarea „ The development of the turbulent boundary layer near the wall ”, Proc. 4 th Conf. Fluid Machinery, Budapest, 1972 (D. Ionescu). În concluzie, se poate afirma că obiectivele stabilite de prof. dr. ing. Aurel Bărglăzan, membru corespondent al Academiei pentru a fi investigate în cadrul Secţiei de Cavitaţie au fost atinse. Mai mult, tematica s-a amplificat şi diversificat, s-a pătruns în intimitatea fenomenului de cavitaţie, în acelaşi timp identificându-se şi noi direcţii de cercetare. CERCETAREA APLICATIVĂ Prof. dr. ing. Aurel Bărglăzan, membru corespondent al Academiei, fiind de formaţie inginer, ne-a demonstrat magistral, prin forţa exemplului său că un adevărat dascăl „trebuieşte” să fie în acelaşi timp şi un cercetător, care să fie dominat în permanenţă de neastâmpărul creaţiei ştiinţifice, de dorinţă fierbinte de a pătrunde cât mai adânc în tainele naturii, apelând la cele mai moderne metode şi mijloace teoretice şi experimentale. Accentua cu hotărâre că un inginer trebuie să se inspire din practică curentă, iar rezultatele muncii lui să fie valorificate cu eficienţă în industrie şi economie. Relativ tânăr în 1936, prof. A. Bărglăzan devine consilier la U. D. Reşiţa. Timp de peste 20 de ani se deplasează săptămânal, miercurea, la Reşiţa, pentru a se inspira din problematica celei mai mari uzine din ţară şi pentru a contribui la rezolvarea diferitelor probleme din domeniile hidraulicii, ventilaţiei maşinilor hidraulice şi pneumatice. Participă efectiv alături de foştii studenţi, ing. Alexandru Bitang şi ing. Gavril Creţa, la proiectarea şi punerea în operă a turbinelor Pelton şi Francis de la CHE Crăinicel - Văliug (1951 - 1952). Continuă această activitate cu proiectarea turbinelor Kaplan de la Târgu Mureş (1953). Modelele acestor turbine Pelton, Francis şi Kaplan au fost încercate în Laboratorul de Maşini hidraulice de la Institutul Politehnic din Timişoara. Prezenţa activă a profesorului Aurel Bărglăzan la U. D. Reşiţa, timp de peste 20 de ani, dar mai ales primele realizări din domeniul turbinelor hidraulice determină conducerea uzinei să înfiinţeze primul nucleu de proiectare în domeniile turbinelor, generatoarelor electrice şi echipamentelor electromecanice pentru CHE. Marele dascăl şi inginer a luptat cu toată energia şi priceperea pentru a convinge factorii de decizie de necesitatea realizării de către industria românească a turbinelor hidraulice, generatoarelor electrice şi a echipamentelor electromecanice şi hidromecanice, de dezvoltarea de noi industrii indigene constructoare de maşini hidraulice. Profesorul dr. ing. Aurel Bărglăzan este bucuros când, la UCM Reşiţa, în anul 1949, ia fiinţă Colectivul de proiectarea Maşinilor hidraulice, sub conducerea conf. ing. A. Barzănescu. La scurt timp ia fiinţă un nou colectiv pentru proiectarea hidrogeneratoarelor. Ambele colective, formate în totalitate din ingineri absolvenţi ai Politehnicii din Timişoara, îşi încep activitatea cu hotărâre, dăruire şi pricepere. Dinpăcate, creierul şimotorulacesteiactivităţi ,prof.dr. ing.AurelBărglăzan,membrucorespondent al Academiei, cade răpus, ca de trăznet, de o boală nemiloasă şi trece în eternitate, în anul 1960.