Viata academica in Banat

50 Odată cu reorganizarea reţelei de cercetare din domeniul ştiinţelor exacte şi tehnice, respectiv cu desfiinţarea institutelor de cercetare proprii ale Academiei, Centrul de Chimie Timişoara a devenit unitate independentă subordonată direct Ministerului Educaţiei şi Învătământului (1970-1975). Cercetarea aplicativă orientată spre rezolvarea problemelor puse de o industrie chimică în dezvoltare a căpătat o pondere tot mai mare în preocuparile acestei unitati de cercetare. În anul 1975 s-a hotarât trecerea tuturor unitaţilor de cercetare la ministerele de resort. Ca urmare, Centrul de Chimie Timişoara a fost trecut la Ministerul Industriei Chimice sub tutela Institutului Central de Chimie (1970-1990). În perioada următoare, Centrul de Chimie a fost o instituţie finanţată integral de la buget apoi, treptat, s-a trecut la finanţarea pe bază de contracte de cercetare marcându-se astfel începutul autofinanţării. În următorii 15 ani institutia nu a mai dispus de nici o subvenţie bugetară, veniturile provenind numai din contracte de cercetare la care s-a adăugat şi microproducţia. Aceasta a deve- nit în timp obligatorie cu o pondere mereu crescândă ajungând în anul 1989 de aproximativ 50% din venitul total. Celor trei compartimente dedicate studiilor în domeniile tradiţionale ale chimiei li se adauga acum Departamentul de microproducţie. Pentru dezvoltarea acestuia, Institutului i s-a repartizat platforma tehnologică Fagului. Instalaţiile pilot prevăzute a se construi urmau să pună în fapt tehnologiile elaborate de cercetătorii Centrului de Chimie. Pâna la sfârsitul anului 1989, platforma avea în diverse faze de executie opt instalaţii tehnologice pilot. De asemenea, erau în funcţiune două instalații pilot destinate fabricării sulfatului şi oxidului de zinc pe baza tehnologii- lor elaborate de colectivul de Radiochimie condus de dr. Ana Nimară. În această perioadă cercetarile efectuate aveau un caracter predominant aplicativ orien- tat catre asimilarea de produse pentru industria chimică. Totuşi, calitatea personalului şi apara- tura existentă a permis realizarea de studii fundamentale care aveau să se finalizeze în lucrări publicate în reviste prestigioase preponderent în ţară. Trebuie menţionată contribuţia cercetato- rilor Centrului cu publicații valoroase la Buletinul Institutului Politehnic Timişoara, Seria Chimie , revistă cu o ţinută înaltă marcată de recenzia ei de prestigiosul Chemical Abstract . Prestigiul de care s-a bucurat Centrul de Chimie a fost marcat de interesul unor cerceta- tori valoroşi care au susţinut conferinţe şi mai apoi, au oferit burse cercetătorilor români. Printre personalităţile care au vizitat Centrul de Chimie s-au numărat specialişti de renume ca: prof. G. Wittig (ulte- rior laureat al premiului Nobel pentru Chimie), prof. H. Normant (Facultatea de Ştiinţe Sorbona – Paris), prof. H. Grunze, directorul Institututlui de Chimie Anorganică al Academiei Germane de Ştiinţe), Prof. St. Kirschner [Michigan State Univer­ sity (SUA)], prof. H.I. Emeleus (Anglia), prof A. Haas (Germania) etc. Centrul de Chimie a străbătut această peri- oadă sub conducerea directorului Radu Vâlceanu. Profesorul Zeno Simon cu discipolii mai vechi si mai noi – la refacerea colectivului de chimie computationala in anul 1993.