Viata academica in Banat

362 electronic, devenind astfel utile pentru progra- marea producţiei în agricultură 11 . Având în vedere saltul realizat de ştiinţele „adiacente” disciplinelor tehnologice, economico-organizatorice şi de conducere ale căror tehnici şi metode sunt intrate în portofo- liul metodologic al specialiştilor din agricultură, precum şi experienţa în domeniu de 20 de ani, I.P. Otiman a elaborat lucrarea „Optimizarea producţiei agricole” 12 . Partea cea mai extinsă a cărţii cuprinde elemente de noutate a tehnologiilor în cultu- rile de câmp. Originalitatea lucrării constă în algoritmizarea secvenţială a tehnologiilor, modelarea matematică a secvenţelor tehnologi- ce şi elaborarea schemelor logice ale acestora. în acest fel lucrarea pune bazele optimizării tehnologice de producţie cu ajutorul calcula- toarelor electronice. De altfel, mare parte din problemele prezentate teoretic în această carte şi-au găsit aplicabilitatea practică într-o serie de lucrări contractate de diferiţi agenţi economici din agricultură. Lucrarea a fost favorabil apre- ciată în literatura ştiinţifică din ţară şi străină- tate, fiind distinsă cu premiul Ion Ionescu de la Brad al Academiei Române pe anul 1990. În dorinţa de a defini calea de urmat în dezvoltarea agriculturii româneşti după eveni- mentele din 1989, P.I. Otiman face o amplă analiză a evoluţiei agriculturii româneşti 13 . Pentru a crea o bază ştiinţifică propune- rilor de restructurare şi dezvoltare a agriculturii româneşti după decembrie 1989, P.I. Otiman face o amplă analiză a situaţiei agriculturii vest-europene după război, în contextul pieţei comune, respectiv a politicii agricole comunita- re, caracteristicile agriculturilor vest-europene, structurile agroalimentare în ţările cu econo- mie de piaţă cu referire specială la Germania, Franţa şi ţările mediteraneene – Italia, Grecia, Spania, Portugalia 14 . În definirea modului de restructurare a agriculturii României după 1989, P.I. Otiman analizează resursele funci- are, resursele umane, ameliorarea regimului juridic al proprietăţii, sprijinirea agricultorilor, creditul agricol, demonopolizarea activităţilor comerciale şi de servicii în agricultură, deblo- carea financiară, ameliorarea activităţii banca- re, restructurarea administraţiei şi asistenţei (consultanţă) tehnico-economice agricole, strategia învăţământului şi cercetării ştiinţifice agricole româneşti, restructurarea profesională şi sindicală a agricultorilor, politici agricole guvernamentale 15 . Această analiză îi permite lui P.I. Otiman să concluzioneze că „în judeca- rea corectă a poziţiei noastre faţă de agricultura viitoare a României, trebuie să pornim de la aprecierea corectă a spaţiului cultural, economic şi geografic căruia aparţinem. În starea jalnică actuală, efortul reconstrucţiei, şi mai cu seamă al renaşterii spaţiului rural românesc, este imens. Dar nici un efort nu va fi prea greu, prea costi- sitor, pentru ca refăcând agricultura, ţăranul şi satul românesc se reface ţara şi renaşte naţiunea română.” Este convins că „avem o datorie sfântă faţă de ţăranul român. Să-l ajutăm să-şi reclă- dească ferma, încet, cu trudă şi migală, să-şi lucreze pământul, cu asigurarea că între ţăran şi pământ trebuie să fie o legătură sfântă. Unul fără de altul nu pot să existe, iar fără ţăran şi pământ laolaltă noi toţi nu vom putea exista” 16 . Subliniem, opinia lui P.I. Otiman, care este una sigură, la acel timp, „România trebu- ie să opteze pentru proprietatea şi exploataţia privat-familială în ferme de tip vest-european, întreaga strategie legislativă şi întreaga politică guvernamentală trebuie axată pe acest obiectiv. Toate legile cu impact agricol trebuie să favorize- ze, să stimuleze şi să sprijine dezvoltarea fermei privat-familiale” 17 . De fapt, lucrarea reprezintă o sinteză a concepţiilor autorului cu privire la restructurarea agriculturii româneşti în condiţi- ile tranziţiei la economia de piaţă şi la o societa- te democratică. Studiul critic comparativ relevă gradul înalt de profitabilitate şi productivitate al fermelor (întreprinderilor) agricole privat familiale. Cartea Dezvoltarea rurală în România , editată în anul 1997, cuprinde trei părţi distinc- te: a) conceptul de spaţiu rural şi caracteristici- le sale; b) evoluţia spaţiului rural în Europa şi în România; c) proiecţii de dezvoltare durabilă în spaţiul rural al României. Dezvoltarea rurală a României reprezintă o sinteză a cercetărilor întreprinse în domeniu, o încercare de tratare a complexităţii problematicii legate de politicile de dezvoltare echilibrată şi durabilă, în favoa- rea, în sprijinul omului, pentru ameliorarea condiţiilor sale de viaţă, pentru sporirea atrac- ţiei tineretului de orice profesiune către ceea ce se numeşte viaţa la ţară. Cunoaşterea, cercetarea, ameliorarea şi dezvoltarea spaţiului rural sunt activităţi complexe de importanţă vitală pentru o ţară atât prin dimensiunea spaţiului rural, exprimată