Viata academica in Banat

350 Sfântului Ioan Scărarul , iar la 27 mai 1970 a fost oaspetele Facultăţii evanghelice din cadrul Universităţii Humbold (Berlin) unde a susţinut prelegerea: Episcopul şi misionarul Ulfila tradu- cător al Bibliei 30 . Activitatea teologică, ştiinţifică, cultu- rală şi ecumenică a mitropolitului Nicolae Corneanu este dublată de una la fel de bogată pe plan pastoral-misionar, filantropic şi admi- nistrativ-gospodăresc. Astfel, sub înţeleapta arhipăstorire a ierarhului bănăţean au primit darul hirotoniei sute de preoţi şi au fost înca- draţi la parohie – înainte de 1989 – preoţi foşti deţinuţi politici, au fost construite ori renovate nenumărate biserici, unele monument istoric, case parohiale, a fost reamenajată clădirea Centrului eparhial, s-a construit o clădire nouă pentru Seminarul Teologic de la Caransebeş şi pentru tipografia eparhială, unde au fost tipărite până în prezent valoroase cărţi din domeniul teologiei şi nu numai, s-au înfiinţat aşezăminte monahale şi s-au organizat colecţii de artă veche bisericească (la Timişoara, Lugoj, şi Reşiţa), au fost trimişi la studii teologice în ţară şi în străinătate numeroşi tineri, a fost înfiinţat Studioul de Radio „Învierea”, Liceul teologic din Timişoara şi Facultatea de Teologie de aici 31 şi s-a dezvoltat sectorul de asistenţă socială al eparhiei, în cadrul căruia funcţio- nează azi cantine sociale, aşezăminte pentru persoane traficate şi copii seropozitivi, case de tip familial etc. Datorită acestor multiple realizări, Mitropolitul Nicolae Corneanu a fost ales membru de onoare al Academiei Române, la 10 noiembrie 1992, în acelaşi an devenind şi membru al Uniunii Scriitorilor din România. De asemenea, i s-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa de către Institutul Protestant din Cluj-Napoca (1978), Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad (2003), Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara (2003), Universitatea de Ştiinţe Agricole a Banatului (2003) şi Universitatea de Vest din Timişoara (2003), fiind totodată şi preşedinte de onoa- re a nume-roase fundaţii şi societăţi. Oraşele bănăţene: Timişoara, Lugoj şi Caransebeş i-au conferit titlul de „cetăţean de onoare”, iar Grupul pentru Dialog Social i-au oferit premiul „pentru întreaga viaţă închinată adevărului, dreptăţii şi libertăţii” (1997). În anul 2000 i se conferă ordinul naţional „Pentru Merit” în grad de Mare Cruce al Preşedinţiei României, iar în anul 2005 a fost nominalizat de Departamentul de Stat S.U.A. ca „personalitate de excepţie a României contemporane”. Cu ocazia împlinirii vârstei de 80 și 90 de ani l-am sărbătorit în cadrul Filialei Timișoara a Academiei Române, prilej cu care s-au prezentat următoarele 32 : „În 21 noiembrie 2013 ÎPS dr. Nicolae Corneanu a împlinit 90 de ani, din care peste ju- mătate de secol dăruiţi arhipăstoririi Mitropoliei Banatului şi Caransebeşului şi 70 de ani neîn- trerupţi de slujire a bisericii ortodoxe, precizând faptul că tânărul student în teologie a fost hiro- tonosit diacon celibatar în anul 1943, de către episcopul Veniamin Nistor al Caransebeşului în biserica parohiei Obreja. Într-un cuvânt, putem spune, o viaţă pentru o credinţă şi o slujire. Acum, când privim înapoi, acum, când cu în- cuviinţarea ÎPS Nicolae, încercăm, cu admiraţie să privim în oglinda preagenerosului său suflet, avem revelaţia unui om al credinţei şi al bisericii, unui pământean, creat de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa şi în slujba Sa şi a credincioşi- lor săi. Am mai scris şi cu alte prilejuri, dar repet şi acum, la 4 martie 1962, student fiind, parti- cipând la slujba de întronizare a Preasfinţitului Episcop ca Mitropolit al Banatului de către Patriarhul Justinian Marina, moment în care l-am văzut prima dată pe Înaltul Nicolae, cu figu- ra-i distinsă, caldă, calmă, blândă, de o frumuse- ţe spirituală greu de imaginat, am trăit revelaţia pogorârii din ceruri. Iar atunci când, peste ani, am văzut prima dată Capela Sixtină la Vatican, gândul m-a dus la mitropolitul nostru. Am vă- zut în lumina chipului lui Dumnezeu pictat de Michelangelo în Geneză, un chip uman frumos, luminos, de o bunătate de nemăsurat, lumina Înalt Preasfinţitului Mitropolit Nicolae. Şi dacă nu ar fi trecut peste 500 de ani din momentul pictării Capelei Sixtine, eram tentat să cred că Michelangelo l-a avut în minte, în momentul re- alizării operei sale, pe mitropolitul nostru. Cu privire la activitatea de om al cetăţii, trebuie să subliniem curajul, spiritul de toleran- ţă şi echilibru, totodată referitor la rezolvarea raporturilor dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Greco-Catolică, pe de o parte, şi raporturilor generale interconfesionale din Timişoara şi din Banat şi exemplu de urmat pentru ceilalţi ierarhi din România. Prin înţelepciunea sa pro- verbială, înaltul echilibru interior, înţelegerea creştină a aproapelui, toleranţa şi capacitatea