Viata academica in Banat

349 culte şi a dialogului permanent cu toate confe- siunile creştine din Banat şi cu comunitatea izraelită. Ierarhul bănăţean promovează, de peste patruzeci de ani, un ecumenism practic bazat pe întâlniri de rugăciune şi pe organiza- rea de către reprezentanţii tuturor confesiuni- lor a unor acţiuni comune menite să promoveze cunoaşterea şi mărturisirea Evangheliei în ziua de azi. Autoritatea şi competenţa sa în acest domeniu sunt confirmate de participarea la numeroase întruniri teologice şi cu caracter ecumenic în ţară şi în străinătate 24 , prilej cu care a prezentat diferite prelegeri, comunicări şi referate publicate în revistele de speciali- tate de peste hotare 25 . Astfel, în anul 1961 a participat la lucrările Adunării Generale a Conferinţei creştine pentru pace cu sediul la Praga şi la Simpozionul Internaţional Căutarea păcii dincolo de diferenţele ideologice (1980), iar între anii 1978-1981 a activat ca membru în Comitetul central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor. Înalt Prea Sfinţia Sa a fost ales apoi vicepreşedinte al Conferinţei creştine pentru pace, membru în Comitetul de muncă şi participant la toate adunările generale ale acestei organizaţii, a luat parte la cea de-a IV-a Adunare generală a Consiliului ecumenic al Bisericilor (Upsala, iulie 1968), unde a prezen- tat un comentariu pe marginea conferinţei dr. Visser ’ t Hooft: Mandatul mişcării ecumenice . De asemenea, după Adunarea generală ce a avut loc la Nairobi (1975) devine membru al Comisiei Bisericilor pentru afaceri internaţio- nale (CEAI) şi după 1977 activează ca membru în Comitetul central al acesteia. Pe aceeaşi linie a contactelor ecumenice se înscrie colaborarea sa cu Institutul ecumenic „Pro Oriente” de la Viena, unde a susţinut, de asemenea mai multe comunicări, precum şi participarea la comi- siile de dialog internaţional ortodox-catolic şi ortodox-luteran. Importantele sale contribuţii în domeniul ecumenismului au fost publica- te, împreună cu alte materiale, în volumul Quo vadis? Studii, note şi comentarii teologice , Ed. Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1990. Două din secţiunile volumului menţionat, Bisericile creştine şi ecumenismul (pp.105- 120) şi Terminologia ecumenistă (pp.123-162) sunt, de altfel, rodul participărilor la diferite „întruniri panor-todoxe, la comisiile de dialog inter-bisericesc sau inter-religios, la diferite congrese, conferinţe, colocvii şi simpozioane” 26 şi evidenţiază „necesitatea dialogului dintre marile religii ale lumii, conjugarea eforturilor aderenţilor lor în scopul sprijinirii năzuin-ţelor de mai bine ale umanităţii” 27 . Pe lângă aceasta, mitropolitul Nicolae Corneanu promovează, în materialele publicate, „o perspectivă ecumeni- că moderată, dar temeinică, bazată pe o viziu- ne realistă asupra restaurării unităţii Bisericii”, „[…] contribuţia sa în domeniul ecumenologiei reprezentând, indiscutabil, una dintre cele mai importante creaţii româneşti în domeniu, care poate constitui, pentru generaţiile actuale şi viitoare de teologi, o zestre de mare valoare” 28 . Pe această linie a ecume-nismului practic se înscrie, de altfel, şi iniţiativa mitropolitului Nicolae Corneanu de a retroceda – după 1990 – Bisericii Greco-Catolice lăcaşurile de cult din Arhiepiscopia Timişoarei, care i-au aparţinut până în anul 1948. Înalt Prea Sfinţia Sa a răspuns o anumi- tă perioadă de timp, în calitate de exarh, de comunităţile ortodoxe române de peste hota- re, vizitând de mai multe ori Statele Unite ale Americii şi Canada (1979), parohiile româneşti din Australia şi Noua Zeelandă (1984) şi paro- hiile din Europa Occidentală. De asemenea, în perioada aprilie-iunie 1967 a fost locţiitor de mitropolit al Ardealului, iar din octombrie 1977 şi până în aprilie 1978 locţiitor de mitropolit al Olteniei. În câteva rânduri a suplinit Episcopia Aradului şi pe cea a Caransebeşului, reactivată prin ostenelile Înalt Prea Sfinţiei Sale în anul 1994. Tot Înalt Prea Sfinţia Sa a arhipăstorit apoi pe fraţii români trăitori în Banatul sârbesc, pe care i-a vizitat de nenumărate ori, îngri- jindu-se totodată de înfiinţarea Epuscopiilor ortodoxe pentru românii din Serbia şi Ungaria, sufragane Mitropoliei Banatului. Contribuţia sa remarcabilă la mişca- rea ecumenică modernă şi mai ales articolele, studiile, traducerile şi comunicările ştiinţifice publicate în ţară şi în străinătate îl situează pe „eruditul ierarh bănăţean” 29 în rândul teologi- lor, savanţilor şi ecumeniştilor de talie interna- ţională, cercetările sale în domeniul literaturii şi spiritualităţii patristice fiind răsplătite prin alegerea camembrual „Asociaţiei Internaţionale de Studii Patristice” din Paris. În urma activi- tăţii sale ştiinţifice a fost invitat, împreună cu preotul profesor Ioan G. Coman, la cel de-al IV-lea Congres Internaţional de Studii Patristice de la Oxford (16-21 septembrie 1963), unde a prezentat comunicarea: Contribuţia traducă- torilor români la răspândirea operei „Scara” a