Viata academica in Banat

333 de diplomă cuprindea calculul a 250 de maşini sincrone dintre care s-a ales maşina care a corespuns cel mai bine cerinţelor de putere dată şi încălzire admisibilă. În procesul de elaborare a proiectului s-au identificat părţile teoriei în care trebuie să se aducă completare spre a se putea aborda optimizarea. S-a constatat că: • pierderile în fier nu intră ca o condi- ţie în calculul maşinii care să influenţeze stabi- litatea dimensiunilor geometrice ceea ce era o deficienţă esenţială; • ecuaţiile maşinilor, cu excepţia trans- formatorului electric erau stabilite cu neglijarea pierderilor în fier; • calculul efectului pelicular, care influ- enţează rezistenţa şi reactanţa de dispersie a unei maşini electrice, era posibil numai pentru cazuri particulare, fiind necesară o metodă cu caracter general aplicabilă la toate formele în care se pot executa înfăşurările; • modul de calcul trebuia perfecţionat, întrucât în procesul de optimizare trebuie să fie calculate multe variante şi pe baza unui criteriu de optimizare să se aleagă varianta optimă. În urma constatării că în prezent, ca şi în viitorul imediat conversia energiei electromag- netice în stereomecanică stă la baza dezvoltării civilizaţiei actuale, ceea ce face ca numărul maşinilor electrice care funcţionează ca motoa- re de diferite tipuri să crească continuu, iar energia sub formă electromagnetică se transfor- mă în energii sub alte forme în modul cel mai convenabil, ca şi transportul ei care are avantaje nete, este extrem de important ca randamentul maşinilor electrice atât ca motoare cât şi ca generatoare să fie cât se poate mai ridicat spre a reduce pierderile prin procese ireversibile. Din acest punct de vedere optimizarea lor este o problemă de o pregnantă actualitate şi trebuie să fie abordată în mod imperativ. S-a abordat mai întâi problema influen- ţei crestăturilor asupra funcţionării maşinilor electrice, în trei lucrări: „Influenţa crestătu- rilor asupra comportării maşinii unipolare” , Electrotehnica, nr. 8/1953; „Asupra numărului optim de conductoare din crestătura unei maşini electrice de curent alternativ” , Electrotehnica, nr. 4/1959, în care s-au stabilit metode de opti- mizare a crestăturilor în vederea utilizării cât mai bune a zonei ocupată a crestăturii şi în „Die Nutenschragung der Induktinsmaschine” , Rev. Roum. Seria Elt. şi Energet., tom 24, nr. 3, în care se evidenţiază importanţa înclinării crestă- turilor asupra performanţelor ei. În strânsă legătură cu crestăturile maşinilor este interstiţiul nemagnetic din miezul feromagnetic, problemă abordată în „Determinarea valorii de calcul a întrefierului de la îmbinarea prin suprapunere a tolelor elec- trice” , Bulet. şt. şi Tehn.IPT nr. 1/1956, care a necesitat abordarea unei probleme de matema- tici „Metoda de efectuare a unor integrale de tip eliptic” , Buletin IPT, nr. 1/1971, cu rezultatul că s-au putut soluţiona integrale spline de speţa a 3-a prin integrale de speţa 1 şi a 2-a, metodă utilizată concret. Problema pierderilor în fier şi cuprinderea în ecuaţiile maşinilor electrice pentru a le aduce sub o formă mai generală şi spre a putea fi utilizate în calculul şi studierea funcţionării maşinilor electrice a fost tratată în mai multe lucrări: „Considerarea pierderilor în fier în parametrii operaţionali ai maşinii sincrone” , Conferinţa Electrotehn. din 1969; „Asupra ecuaţiilor maşinilor electrice de curent alternativ” , Studii şi cercetări Energ. şi Electr., nr.1/1966; „Asupra cuplului electromagnetic al maşinilor electrice” , Stud. şi Cercet. Electr. şi Energ., nr. 1/1968; „The Optimal determination of the parameters of the Stady- state sistem of synchronous machines with the solient-poles” , Conf. Naţ. Craiova, 1991, ş.a. Prin particularizare se obţin ecuaţiile care se găsesc în literatură. Pe această bază s-a putut extinde teoria celor două axe a maşinii electrice la maşinile polifazate cu mai mult de 3 faze şi identifică tipurile de maşini la care este aplicabilă această teorie: „Beitrage zur Zweieshscatheorie der electrischen Maschinen” , Archiv für Electrotehnik, nr. 6, 1966 şi „La théorie de deux axes pour les machines electriques à enroulements repartis par zones” , Révue Roumaine, nr. 7/1993, arătându‑se modul în care pot fi tratate înfăşurările în colivie, ca şi cazul maşinilor cu înfăşurări nesimetrice, lucruri care nu erau cunoscute. Primele aplicaţii ale acestor rezultate au constat în studierea funcţionării transformatoa- relor electrice trifazate nesimetrice cu conse- cinţe utile pentru determinarea parametrilor electrici, prin măsurători şi care pot fi utilizate la calculul de optimizare a acestora, dintre care amintesc: „Studiul funcţionării transfor- matorului electric trifazat cu două înfăşurări în regim nesimetric” , Stud. şi Cerc. Elt. şi Energ., nr. 3/1965, apoi pentru transformatorul nesi- metric, Rév. Roum., nr. 5/1965 şi Rév. Roum., nr. 3/1967.