Viata academica in Banat

332 de viaţă. Atât la cursuri, proiecte de an, lucrări de laborator şi proiecte de diplomă s-a dovedit maestru în ale pedagogiei. Toma Dordea în activitatea sa demon- strează cu prisosinţă că un mare dascăl urmă- reşte dotarea studenţilor săi cu cunoştinţe dar mai ales caută să le dezvolte capacitatea de gândire creatoare. Să se întrebe mereu „de ce?” sau „cum?” atunci când au de rezolvat o problemă. Spre a veni în sprijinul studenţilor săi a elaborat îndrumătoare de laborator şi de proiectare pentru disciplina de Maşini electrice, Ed. 1952 şi 1955) manuale şi cursuri de maşini electrice (1968, 2 vol., 1979, 1982). Activitatea de formare şi de pregătire a inginerilor a ridicat-o la nivele superioare după anul 1965, an în care este numit conducător de doctorat în specialitatea de Maşini electri- ce. Desigur după ce în prealabil, în anul 1964 susţine cu succes teza de doctorat cu titlul: „Contribuţii la reglarea vitezei maşinii de inducţie utilizând contactul alunecător meta- lo-lichid” conducător acad. Cornel Micloşi). Academicianul Toma Dordea se află în fruntea conducătorilor de doctorat de la Politehnica din Timişoara prin numărul mare de doctori îndrumaţi. Un număr de 49 de cadre didactice, cercetători, specialişti din proiectare şi din producţie şi-au susţinut public tezele de doctorat sub conducerea prof. dr. ing. Toma Dordea şi au fost confirmaţi de Comisia superi- oară de diplome ca doctori ingineri, în speciali- tatea de Maşini electrice, comisie în cadrul căreia domnul Toma Dordea activează cu înaltă responsabilitate încă din anul 1968 şi până în 1998, fără întrerupere. Activitatea ştiinţifică O începe încă din primele zile de lucru în calitate de cadru didactic. Aşadar, ing. Toma Dordea s-a implicat într-o susţinută muncă pe ogorul ştiinţei, cu convingerea fermă însuşită de la maeştrii săi, prof. Alex. Nicolau, prof. Remus Răduleţ, prof. Pl. Andronescu, prof. A. Bărglăzan, că un adevărat cadru didactic din învăţământul tehnic superior, trebuie să fie dublat de omul de ştiinţă. În focul creaţiei ştiinţifice a ajuns la concluzia că numai acela care a cheltuit un mare consum de energie, de aur cenuşiu, în aborda- rea şi soluţionarea unor probleme complexe şi care a petrecut în bibliotecă, în laborator, la calculatorul electronic, numeroase zile şi nopţi, este în măsură să descopere „stropul de noutate ce este foarte costisitor” (E. Hemingway), pe care să-l prezinte în toată strălucirea sa studen- ţilor săi şi doctoranzilor în cadrul prelegerilor. Cu multă plăcere îmi aduc aminte cum la sfârşitul zilei, la ore târzii magistrul meu prof. dr. ing. Aurel Bărglăzan, membru corespondent al Academiei mă lua de la masa mea de lucru spunându-mi: „Anton, gata pe ziua de astăzi. Hai să mergem să-l luăm şi pe bungărdeanul nostru”. Astfel treceam pe la domnul Toma Dordea care într-o cămăruţă mică, plină de cărţi şi reviste, situată lângă laboratorul de Maşini electrice, era aplecat asupra problemelor abordate. Maestrul îi spunea cu autoritate şi cu vocea lui plină: „Dordea destul, hai să mergem acasă”; Dordea dorea să mai rămână, dar dacă aceasta era dorinţa domnului decan îşi lua cărţile şi venea cu noi, cu gândul să-şi continue munca acasă, în atmosfera plăcută a familiei, până noaptea târziu, uneori până în zori. Activitatea de cercetare ştiinţifică şi-a orientat-o aproape în totalitate spre domeniul Maşinilor electrice privitor la calculul, construc- ţia şi exploatarea lor. În domeniul calculului maşinilor elec- trice, încă de la elaborarea diplomei a urmărit problema optimizării acestora, întrucât proiectul