Viata academica in Banat

307 profesor la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti (din 2000). Este autorul a nume- roase proiecte de reabilitare a unor imobile din Bistriţa-Năsăud, Bucureşti, Timişoara, de res- taurare a unor monumente istorice, amenajare şi consolidare de locuinţe, sedii de instituţii, standuri de expoziţii etc. A participat la nume- roase expoziţii în ţară şi în străinătate (Brazilia, Coreea de Sud, Italia, S.U.A., Ungaria, Franța, Anglia). Membru în Uniunea Arhitecţilor din România (din 1971), membru în Comisia Zonală a Monumentelor Istorice – Banat - Crişana (1990–1999), membru în Comisia Naţională a Monumentelor Istorice (1996–2001), membru în Centrul pentru protecţia monumentelor istorice „România Nostra” (din 1997), membru și vice- președinte în Asociaţia „Pro Patrimonio” (din 2000), președinte al Asociației culturale „MARIA” din Țibănești, jud. Iași (din 2008), preşedinte al Uniunii Arhitecţilor din România (1999–2002), membru în Comisia consultativă de urbanism în cadrul MLPTL (2000–2004), preşedinte al Ordinului Arhitecţilor din România ( 2002– 2010), preşedinte al Ordinului Arhitecţilor din România – Filiala București (din 2014), membru în Comisia de atestare a restauratorilor de mo- numente istorice (din 2005), membru în Comisia consultativă de urbanism de pe lângă Consiliul Municipal Bucureşti (din 2005), membru al gru- pului „ARHITERRA – ONG” pe lângă „SIMETRIA” (din 2007), membru în Comisia de atestare a urbaniştilor cu drept de semnătură (RUR) (din 2007). A fost distins cu premii ale Uniunii Arhitecţilor din România (1980, 1987), Premiul de arhitectură „C. Joja” (1993), Premiul de res- tuarare (2005), Premiul Naţional pentru restau- rare al Ministerului Culturii şi Cultelor (2007), Premiul special de restaurare la Festivalul de res- taurare de la Sibiu (2007). În 2002 a fost deco- rat cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler, iar în 2015 cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler. ȘORA, MIHAI (7 noiembrie 1916, Ianova, jud. Timiș ), filosof și eseist Membru de onoare – 24 octombrie 2012 Studii liceale ( Liceul „Constantin Diaconovici-Loga ”) la Timișoara (1927–1934) și universitare (Facultatea de Litere şi Filosofie) la București (1934–1938). În 1939 a plecat la Paris ca bursier al statului francez pentru a reali- za o teză despre La notion de la grâce chez Pascal . În iun. 1940 a fost nevoit să părăsească Parisul, stabilindu-se la Grenoble (1940–1945). În anii războiului a participat la mișcarea de rezisten- ță din Franța. Între 1945 și 1948 a fost cerce- tător stagiar la Centre National de la Recherche Scientifique din Paris. Revenit în țară, în toam- na anului 1948, a ocupat diferite funcții: refe- rent de specialitate la la Serviciul de presă din cadrul Ministerului de Externe (1948–1951), șef de secție la Editura pentru limbi străine din Institutul Român pentru Relațiile cu Străinătatea (1951–1954), redactor-șef în compartimentul „Moștenirea literară” din Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1954–1969), fiind unul din- tre fondatorii noii serii BPT (Biblioteca pentru toți), șef al Redacției de literatură-artă la Editura Enciclopedică Română (1969–1970), apoi la Direcția bibliotecilor din cadrul Ministerul Învățământului (1970–1971). După 1989 a fost ministru al Învățământului. Este fondator al Grupului de Dialog Social și al Alianței Civice. A colaborat la „Cronica”, „Familia”, „Ramuri”, „România literară”, „Vatra”, „Viața Românească”, „22” etc. Este autorul volumelor: Du dialogue in- térieur. Fragment d᾽une anthropologie métaphy- sique (1947, trad. rom. 1995; ed. II, 2006); Sarea pământului. Cantată pe două voci despre rostul poetic (1978); A fi, a face, a avea (1985); Eu & tu & el & ea sau Dialogul generalizat (1990, ed. II, 1995); Firul ierbii (1998); Filosoficale. Filosofia