Viata academica in Banat

299 SILAŞ, GHEORGHE (18 aprilie 1914, Căianul Mic, jud. Bistriţa-Năsăud – 8 martie 2001, Timişoara ), inginer Membru corespondent – 18 decembrie 1991 Studii liceale la Dej, superioare la Cluj şi Timişoara , obţinând în 1936 licenţa în matema- tici şi în 1948 diploma de inginer electromecanic. În 1971 a devenit doctor inginer cu teza Metode şi rezultate noi în studiul sistemelor vibropercutante generale cu un grad de libertate şi a vibraţiilor cu caracteristici neliniare ; în 1974 a obţinut titlul de doctor docent. Activitatea didactică, începută în 1936 ca profesor la Şcoala Normală din Năsăud, a fost continuată la Târgu Mureş şi Timişoara . În 1944 a început activitatea ca asistent suplinitor şi a parcurs întreaga ierarhie didactică universitară. Din 1948 a devenit conferenţiar la disciplina geo- metrie descriptivă la Facultatea de Construcţii, iar din 1951 profesor de mecanică teoretică la Facultatea de Mecanică şi Construcţii din cadrul Institutului Politehnic din Timişoara . A fost prodecan al Facultăţii de Construcţii (1952– 1956), prorector al Institutului Politehnic din Timişoara (1956–1976) şi şef al Catedrei de mecanică (1957–1974, 1976–1984). La Catedra de mecanică a înfiinţat laboratoare de mecanică, tensometrie electrică, modelare, vibraţii şi vibro- percuţii; a elaborat cursuri: Curs de mecanică teo- retică (2 vol., 1954); Mecanică teoretică. Manual (1963); Culegere de probleme de vibraţii mecanice (2 vol., 1967–1969); Mecanică, vibraţii meca- nice (1968). Activitatea de cercetare ştiinţifică, desfăşurată timp de peste 35 de ani, cuprinde probleme importante de mecanică generală şi analitică, ciocniri, vibraţii, percuţii, zgomote şi influenţa lor asupra organismului uman; a rea- lizat cercetări vibromecanice şi tensometrice la diferite instalaţii de ridicat, echipamente hi- droenergetice, studiul vibraţiilor paletelor tur- binelor, vibraţiile fundaţiilor turboagregatelor, experimentarea unor vibratoare în domeniul construcţiilor, studiul vibraţiilor pentru testarea unor instalaţii etc.: Soluţii întregi ale ecuaţiilor (1946); Asupra unor teoreme de mecanică (1955); Asupra ciocnirii centrice a mai multor sfere (1958, în colab.); Aplicarea unor ecuaţii funcţionale în mecanică (1959, în colab.); Pendul de lungime va- riabilă într-un mediu rezistent (1960, în colab.); Asupra echilibrului unui corp solid sprijinit pe un plan (1961, în colab.); Contribuţii la studiul şi proiectarea maşinilor vibropercutante folosite la înfigerea piloţilor (1962, în colab.); Determinarea domeniului de contact cu frecare a corpurilor elas- tice având profile nesimetrice (1964); Stabilirea adâncimii maxime de înfigere a piloţilor intro- duşi prin vibropercuţie (1964); Percuţii aplicate unui lanţ (1965, în colab.); Exercitarea de fora- je geotehnice prin metoda forării (1966, în co- lab); Determinarea coeficientului de restituire la ciocnire pe baza deformaţiilor locale (1967, în colab.); Aproximarea poligonală a caracteristici- lor neliniare (1968, în colab.); Mecanica. Vibraţii mecanice (1968); Contribuţii la studiul efectului vibraţiilor mecanice asupra organismului uman (1968, în colab.); Systèmes dynamiques à inte- ractions percutantes (1973); Sisteme vibropercu- tante (1986, lucrare distinsă cu Premiul „Aurel Vlaicu” al Academiei Române) ş.a. A organizat şi a dezvoltat la Timişoara o şcoală de vibraţii şi vibropercuţii. Din 1975 a organizat seria de conferinţe naţionale de vibraţii. Membru în cole- giile de redacţie la: „Studii şi cercetări de meca- nică analitică” şi „Revue Roumaine des Sciences Techniques. Série de Mécanique”. Membru fondator al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România, membru în Comisia de Acustică a Academiei Române, preşedinte al Subcomisiei de Acustică din Timişoara, al Societăţii de Acustică din România, al Societăţii de Mecanică Teoretică şi Aplicată, al Societăţii Internaţionale de Matematică şi Mecanică Aplicată din Germania, al Societăţii de Matematică din S.U.A. A fost dis- tins cu Ordinul „Steaua R.P.R.”, cls. V (1959), „Ordinul Muncii”, cls. II (1969), cu Premiul I al Ministerului Învățământului (1963). „Profesor Emerit” (1972).