Viata academica in Banat

296 a comportării cuptoarelor de inducţie fără fier; în tehnica sudării electrice, a formulat cea dintâi expresie a puterii necesare pentru sudarea în ca- pete a barelor, folosită şi verificată la proiectarea instalaţiei „Taurus” de sudare în linie în şinele de cale ferată şi de tramvai; în tehnica aparatelor şi a maşinilor electrice, a imaginat teorii mai precise sau de valabilitate mai generală decât cele cunos- cute privitoare la forţa şi cuplul din frânele elec- trice de inducţie cu disc neferomagnetic şi fero- magnetic, din ambreiajele de inducţie ş.a. Opera sa ştiinţifică cuprinde peste 200 de lucrări, stu- dii, rapoarte, comunicări, între care: Transportul energiei electrice şi curenţilor slabi (1932); Echipamentul electric al exploatărilor de acetilenă (1944); Electricitatea şi magnetismul (2 vol., 1950–1951); Bazele teoretice ale electrotehnicii (2 vol., 1953–1954); Introducere în fizica ato- mică şi nucleară (1956); Mijloace matematice ale electrotehnicii. Utilizarea mărimilor complexe şi a vectorilor în electrotehnică (1958); Teoria celor mai simple scheme complete echivalente cu reţelele electrice lineare în raport cu o latură a lor (1964); Metode de prognoză aplicate în energetică (1971); O teorie de câmp structurală a unei clase de siste- me lineare (1972); Perspectivele de dezvoltare a energeticii (1974); Proiectarea hidrogeneratoare- lor şi a motoarelor sincrone (1980) ş.a. A coor- donat Lexiconul tehnic român (7 vol. în prima ediţie şi 19 vol. în ediţia a II-a), menit a stabili limbajul românesc tehnic şi ştiinţific. Conceptele privind învăţarea fizicii, electromagnetismului şi electrotehnicii au constituit strategia pusă la baza Tratatului de electrotehnică. Membru al Asociaţiei Ştiinţifice a Inginerilor şi Tehnicienilor din România, al Academiei Saxone de Ştiinţe din Leipzig, al Asociaţiei Americane pentru Progresul Ştiinţei, al Academiei Lumii Latine din Paris, al Comisiei Internaţionale de Electrotehnică. A fost distins cu „Ordinul Muncii”, cls. I (1964). ROȘU, COSTA (30 martie 1947, Torac, Serbia ), publicist, bibliograf și folclorist, Serbia Membru de onoare – 26 noiembrie 2015 A urmat Secția română a liceului „Borislav Petrov Braca” din Vârșeț , după absolvirea căruia a făcut studii de limbă și literatură română la Zrenianin , apoi de jurnalistică la Institutul Iugoslav de Ziaristică din Belgrad (1967–1970). Ca student, a făcut primele anchete de colectare a folclorului literar în satele locuite de româ- ni în Banatul sârbesc , pe care le-a publicat în „Analele Societății de Limbă Română”, „Lumina”, „Libertatea” și le-a prezentat în cadrul emisiuni- lor „Panorama culturală” și „Viața satelor” ale Postului de Radio Novi Sad. În primăvara anu- lui 1969 a inițiat, împreună cu prof. Radu Flora, înființarea Comisiei de Etnografie și Folclor din cadrul Societății de Limbă Română, al cărei se- cretar, apoi președinte, a devenit. În 1970 a in- trat în jurnalistică, fiind ziarist la săptămânalul „Libertatea” din Panciova, ulterior redactor-șef al revistei „Tribuna tineretului” (1978–1986) și al săptămânalului „Libertatea” (1987–1989), al cărui redactor responsabil a devenit (2006– 2011). A fost inițiatorul și primul redactor al pu- blicației de etnografie și folclor „Tradiția”, unica publicație de etnografie și folclor în limba română din Serbia. Între 1990 și 1995 a deținut funcția de redactor responsabil al Editurii Societății de Limba Română din Voivodina. Din 2008 este di- rector al Institutului de Cultură al Românilor din Voivodina. De numele său se leagă inițierea, în 1995, a simpozionului internațional „Banatul – trecut istoric și cultural”, importantă manifestare științifică internațională a românilor din Serbia. Este autorul unei opere vaste concretizată în mo- nografii, studii, cărți de istorie culturală, biblio- grafii, lexicoane etc., între care: Folclor literar, premise și sinteze (1975); Begheiți (Torac). Pagini din trecut și de azi (1976, în colab.; în lb. sârbă