Viata academica in Banat

295 spațial sub acțiunea unui centru atractiv (1993); Geodetic Precession Influence in Satellite Motion (1998); The Poynting-Robertson Effect in Satellite Motion (1999) ș.a. Este membru al Comisiei de Astronautică a Academiei Române, Societății Germane de Rachete „Hermann Oberth – Wernher von Braun”, Academiei Internaţionale de Astronautică, Comitetului naţional COSPAR, Asociaţiei Exploratorilor Spaţiului Cosmic, Academiei Americano-Române de Arte şi Știinţe, preşedinte ales al Filialei europene a Asociației Exploratorilor Spațiului Cosmic (2010, reales în 2014) și al întregii asociații (2011–2014), re- prezentant al României în Comitetul de Relații Internaționale al Agenției Spațiale Europene – ESA (2012) și vicepreședinte al comitetului (2014–2016), președinte al Asociației Române pentru Tehnologii și Industrie Spațiale (din 2013). Doctor honoris causa al Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca (2007), al Universităţii Tehnice din Chişinău (2011), al Universității de Vest din Timișoara (2013), al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (2015), Honorary Doctor al Colegiului Lindsey Wilson din Columbia, Kentucky, S.U.A. (2014). Pentru zborul cosmic a fost distins cu titlul de „Erou al R. S. România” și „Erou al U.R.S.S. cu Steaua de Aur” (1981). A mai fost decorat cu: Medalia „Iuri Gagarin” a Federaţiei Aeronautice Internaţionale (1982), Medalia de aur „Hermann Oberth” a Societăţii Germane de Rachete „Hermann Oberth - Wernher von Braun” (1984), Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Ofiţer (2000), Ordinul „Virtutea Militară” în grad de Cavaler cu însemn pentru militari (2010), Medalia „Pentru merite în explorarea cosmosului” acordată de președintele Federației Ruse (2011), Emblema „Onoarea Armatei Române” acordată de mi- nistrul Apărării (2011). Cetăţean de onoare al mai multor oraşe din România (Cluj-Napoca, Brașov, Mediaș etc.). RĂDULEŢ, REMUS BAZILIU (3 mai 1904, Brădeni, jud. Sibiu – 6 februarie 1984, Bucureşti), inginer Membru titular – 21 martie 1963 (membru corespondent – 2 iulie 1955) Vicepreşedinte al Academiei Române (8 aprilie 1966 – 1 martie 1974); preşedinte al Secţiei de știinţe tehnice (1963–1966) Studii liceale la Sighişoara şi Braşov şi superioare ( Facultatea de Electromecanică ) la Timişoara (1923–1927). Şi-a continuat pregăti- rea în Elveţia (1929–1930), unde şi-a susţinut şi teza de doctorat la Şcoala Politehnică Federală din Zürich. A fost asistent (1927–1928), confe- renţiar (1931–1946), profesor (1946–1951) la Şcoala Politehnică din Timişoara , profesor la Universitatea din Bucureşti (1948–1974), la Institutul de Căi Ferate (1948–1974) şi la Institutul Politehnic din Bucureşti, la Catedra de fizică şi electrotehnică, pe care a condus-o între 1951 şi 1974; a fost director al Institutului de Energetică al Academiei Române. De numele său se leagă crearea şcolii române de electroteh- nică şi energetică. Preocupările sale ştiinţifice acoperă un spectru vast: electromagnetismul şi bazele teoretice, mărimile fizice, mărimile pri- mitive, mărimile derivate ale câmpului electro- magnetic, circuitele electrice, propagarea unde- lor ş.a. Şi-a legat numele de electrologia tehnicii energiei bazată pe o sistematică fenomenologică a fizicii câmpului electromagnetic cu zece legi şi şase mărimi primitive definite independent de ele, uniform şi operativ, una câte una, şi elec- trologia informaţiei pe o sistematică microfizică cu cinci legi şi trei mărimi primitive, ca legi de electrodinamică liniară, respectiv neliniară. În domeniul calculului electronic, a predeterminat câmpuri electrice şi magnetice pentru configu- raţii de corpuri mai generale decât cele cu so- luţii cunoscute, în tuburi electronice şi instalaţii tehnice; în electrocăldură a elaborat prima teorie