Viata academica in Banat

290 PECULEA, MARIUS SABIN (13 aprilie 1926, Cluj), inginer Membru titular – 8 septembrie 1993 (membru corespondent – 9 martie 1991) Secretar general al Academiei Române (1 februa- rie 1994 – 26 februarie 1999) Discurs de recepţie: Apa grea – Contribuţii ale ştiinţei şi tehnologiei româneşti (2 aprilie 1996) Studii liceale la Cluj, Sighişoara şi Sibiu şi universitare ( Şcoala Politehnică, Facultatea de Electromecanică ) la Timişoara . În 1966 şi-a susţinut teza de doctorat Studiul termodinamic al coloanelor de separare, în flux continuu, cu trei fluide şi temperaturi diferite de reacţie ; în 1974 a primit titlul de doctor docent. A fost asistent la Institutul de Mecanică din Cluj. După o activi- tate la Uzina Tehnofrig din Cluj, unde în 1952 a înfiinţat Serviciul de Studii şi Proiectări, pe care l-a şi condus, în 1959 a devenit cercetător la Institutul de Fizică Atomică din Cluj, unde a condus Laboratorul de separări izotopice (cre- at în 1963); din 1971, profesor la Institutul de Construcţii din Bucureşti, la Catedra de termodi- namică tehnică a Facultăţii de Instalaţii. În 1970 a fost numit director al Uzinei „G” din Râmnicu Vâlcea, prima unitate nucleară din România ( Interfața între știință și tehnologie , 1994; ed. II, 2010). Şi-a legat numele de studierea, experi- mentarea, proiectarea şi realizarea uzinei de apă grea, bazată pe cuplarea a două procese de sepa- rare izotopică, folosind procedee originale, solu- ţii conceptuale cu caracter de premieră mondială ( Apa grea. Procese industriale de separare , 1984; Apa grea – motivația tehnologiei românești , 2007). Având în vedere caracterul aplicativ al multora dintre preocupările grupului de cercetări, une- le dintre descoperirile sale se regăsesc în cele 30 brevete de invenţii premiate la saloane inter- naţionale (6 aur, 4 argint, 2 bronz) şi numeroase studii privind separarea izotopilor hidrogenului şi termodinamica temperaturilor joase ( Pe mar- ginea ecuației lui Van der Waals , 2012), din care priorităţi mondiale sunt instalaţia biterm-bibară prin reparare prin schimb izotopic apă-hidrogen, realizată la IFA-Cluj (1966) şi instalaţia de sepa- rare a apei grele prin schimb izotopic apă-hidro- gen sulfurat cu coloană de echilibrare, realizată la Uzina „G”-Râmnicu Vâlcea (1985). Se preocu- pă de aplicarea experienţei sale în domeniul cri- ogeniei, la realizarea unei instalaţii de separare prin distilare la temperaturi joase a izotopilor hi- drogenului, precum şi de producere a heliului din purjele fabricilor de oxigen ( Instalaţii criogenice , 1997). Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în peste 300 de cărţi, studii, articole, comunicări, apărute sub semnătură proprie sau în colaborare, în reviste de prestigiu din ţară şi din străinătate. În 2014 i-a apărut volumul memorialistic La um- bra Uzinei G. Un pirat povestește . Este expert al Agenţiei Internaţionale de Energie Atomică de la Viena. Membru în Academia Scientiarum et Artium din Salzburg (1996), membru fondator al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România (1998). Doctor honoris causa al universităţi- lor din Cluj-Napoca (1995), Bucureşti (1996), Craiova (1996), Oradea (1998), Constanţa (2000), Timişoara (2002) și Galați (2005). A fost distins cu: Premiul „Dragomir Hurmuzescu” al Academiei Române (1981), Premiul „Opera Omnia” (2009), Diploma „Meritul Academic” (2011), Ordinul „Meritul Ştiinţific”, cls. II (1974) şi cls. III (1981), Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Mare Ofiţer (2000), Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler (2015). Cetăţean de onoare al municipilor Cluj-Napoca (1996) și Râmnicu Vâlcea (2008).