Viata academica in Banat

283 premieră mondială, dispozitivul „Taurus” de su- dat electric şinele pentru realizarea căilor ferate fără joante (1938). Ca electrician, a obţinut o serie de soluţii în vederea combustiunii cu ran- dament ridicat a cărbunelui; a stabilit metode de înmuiere şi topire a cenuşii din cărbuni şi a colaborat la întocmirea şi realizarea planului de electrificare a ţării. Ca metalurg, a studiat însuşirile metalelor şi aliajelor în prezenţa apei şi a aburului, iar ca matematician s-a preocu- pat îndeaproape de încercarea materialelor, de plasticitatea şi rezistenţa corpurilor eterogene. În privinţa exploatării căii ferate continue, a studiat două aspecte majore: ruperea şinei iar- na, datorită solicitării la tracţiune, şi flambajul căii şi ruperea şinei vara, datorită solicitării la compresiune, arătând în ce condiţii se întâm- plă astfel de fenomene. Rezultatele studiilor şi experimentelor sale se regăsesc în numeroase lucrări, între care: Tehnologia mecanică (1926); Construcţia şi întreţinerea tramvaielor (1928); Aplicarea sudurii electrice la fabricarea piese- lor de maşini şi la construcţiile metalice (1929); Instalaţiune mobilă pentru sudarea şinelor de cale ferată, lucrând după procedeul electric (1939); Maşinile pentru încercarea materialelor (1939); Uzura şinelor de tramvai (1940); Linii ferate su- date (1941); Sudura aluminiului şi aliajelor sale (1943); Procedeele industriale de sudură (2 vol., 1961); Tracţiunea electrică (1961); Sudarea me- talelor (1965) ş.a. MOCIONI (MOCSONY), ANDREI (27 iunie 1812, Budapesta – 23 aprilie 1880, Foeni, jud. Timiş ), jurist Membru de onoare – 12 septembrie 1870 (membru fondator – 22 aprilie 1866) Studii liceale şi universitare la Pesta, unde, în 1832 şi-a luat licenţa în drept. A ocupat diferite funcţii: vicenotar în administraţia fos- tului comitat Torontal (1836), protojude dis- trictual, comisar districtual (1843), preşedinte al unei comisii banatice (1849). În 1856 s-a retras la moşia sa de la Foeni . În 1866, convocându-se la Viena un consiliu de notabili pentru a trata re- constituirea monarhiei pe baze noi, a făcut parte din acest senat imperial, susţinând reorganiza- rea statului pe principii naţionale, memorandul său fiind însă respins. Ulterior, a trimis împăra- tului de la Viena un memoriu însoţit de 12 000 de semnături, prin care propunea declararea Banatului ca provincie aparte sau alipirea lui la Transilvania. În 1861 a solicitat convocarea unui congres naţional pentru „constituirea tuturor ro- mânilor într-un corp politic unic, o ţară corona- lă cu tip şi caracter român”. Alături de Andrei Şaguna, a militat pentru înfiinţarea Mitropoliei române. MUNTEANU, IOAN (n. 23 iunie 1938, Igriş, jud. Timiş ), medic Membru de onoare – 20 decembrie 2004 A urmat cursurile şcolii primare în co- muna natală Igriş, jud. Timiș (1945–1951), pe cele gimnaziale şi liceale ( Liceul „V. Babeş ”) la Timişoara (1951–1955). În 1961 a absolvit Facultatea de Medicină „Victor Babeş” din Timişoara ca şef de promoţie. În timpul facul- tății a ocupat prin concurs posturile de externat și internat. A urcat treptele profesionale, ajun- gând șef al Clinicii I (1980–1987), apoi șef de catedră la Departamentul de obstetrică-gine- cologie Timișoara (1990–2008). S-a specializat la Clinica Universitară Giulești București (1973), Institutul Oncologic din Cluj-Napoca (1976), Center for Micro-surgery Academic Hospital „St. Rafael” din Leuven (Belgia, 1978), County Hospital Long Island din New York; Universitatea