Viata academica in Banat

276 mişcarea populaţiei României”, „Anuarul statistic al României”, „Buletinul demografic al României”, „Buletinul preţurilor”, „Buletinul statistic” ş.a. A avut preocupări în domeniile medicinei, antro- pologiei, epidemiologiei şi biometriei, dar mai ales în cele ale sociologiei, demografiei şi statis- ticii ( Recensământul populaţiei din 1930 , 9 vol.; Evoluţia demografică a oraşelor şi minorităţilor etnice din Transilvania ; Ştiinţa de carte a popu- laţiei României ; Populaţia României ; Les problèmes démografiques en Transylvanie ; La population de Dobroudja ; Demografia rurală a României ; Rolul statisticii în dezvoltarea statului modern ; Studiul etnografic asupra populaţiei României ; Metode noi în tehnica studiilor de populaţie ş.a.) . Împreună cu A. Golopenţia şi C. Constante, a publicat lucrarea Românii din Timoc (3 vol., 1943–1944). A orga- nizat şi a condus recensământul din 1941. După emigrarea în S.U.A. (1948), şi-a continuat activi- tatea ştiinţifică, publicând, între altele: Agriculture and Food in Romania during World War II ; Regional Development of the Jewish Population in Rumania (în colab., 1957). Membru al Academiei de Medicină din România, al Academiei de Ştiinţe din România, al Comisiunii de populaţie a Ligii Naţiunilor, al Institutului de Statistică de la Haga, al Institutului Internaţional de Statistică, consul- tant al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii la Haga şi Geneva, vicepreşedinte al Uniunii Internaţionale pentru Studiul Populaţiei de la Berlin. MARIENESCU, ATANASIE MARIAN (8 martie 1830, Lipova, jud. Arad – 6 ianuarie 1914, Sibiu), folclorist, etnograf şi scriitor Membru titular – 24 martie 1881 (membru corespondent – 13 septembrie 1877) Discurs de recepţie: Viaţa şi operele lui Petru Maior (15 aprilie 1882) Studii gimnaziale la Arad, Timişoara şi Pesta, după absolvirea cărora a studiat dreptul la Pesta şi Viena, devenind doctor în drept. A fost numit vicenotar al jud. Caraş (1862), apoi ase- sor la tribunalele din Lugoj (din 1869), Oraviţa (1869–1876) şi Timişoara (1876–1880). A funcţionat ca judecător supleant la Tribunalul Suprem din Pesta (1880–1885), fiind transferat apoi la Oradea (1895–1900). După pensionare (1900), s-a stabilit la Sibiu. S-a manifestat ca is- toric, filolog, scriitor, dar mai cu seamă ca folclo- rist şi etnograf. Lucrările sale istorice şi filologice au fost însufleţite de ideea latinităţii limbii şi a poporului român: a scris despre cucerirea Daciei de către romani, despre Aurelian şi retragerea romană din Dacia, despre formarea limbii româ- ne. A alcătuit chiar şi un manual de istorie, după care s-a predat timp de 15 ani în Transilvania şi Banat . Ca scriitor, a lăsat câteva poezii şi o piesă de inspiraţie folclorică ( Peţitorii ). Preocuparea sa de bază a constituit-o însă folclorul, lui datorân- du-i-se tipărirea celei dintâi culegeri de colinde ( Poezia poporală . Colinde, culese şi corese , 1859), ca şi întocmirea primei fişe ample asupra unui rapsod popular ( Mărcea Giuca ). A lăsat volume- le: Poezia poporală. Balade culese şi corese (2 vol., 1859, 1867) şi Schiţe istorice despre poezia popo- rală şi cântăreţii poporali la maghiari, germani şi în parte la francezi (1866). A cules multe infor- maţii despre datini, pe care le-a publicat în re- vista „Familia” şi în cartea Cultul păgân şi creştin (1881). Atât datinile, cât şi basmele publicate cu comentarii sub titlul Descoperiri mari în povestele (basmele) românilor (1871) în revista „Albina” au fost interpretate în sensul stabilirii a cât mai multor corespondenţe între mitologia română şi cea romană. A preconizat ideea înfiinţării unui muzeu al portului popular românesc. Îi revine marele merit de a fi popularizat folclorul româ- nesc peste hotare. În Ethnologischen Mitteilungen aus Ungarn, sub titlul Aus der rumänischen ethno- graphischen Litteratur, a prezentat colecţia folclo- riştilor Dem. G. Teodorescu, D. Vulpian, I. Pop- Reteganul ş.a.