Viata academica in Banat

248 disponibilă în Moldova, purificarea piroluzitei de Iacobeni; a descoperit o metodă de înlocuire parţială a nichelului cu fierul la acoperirile pro- tectoare; a studiat aspectele fizico-patologice ale folosirii ciocanelor automate cu aer compri- mat. Rezultatele cercetărilor sale au fost amplu prezentate într-o serie de lucrări şi studii sub semnătură proprie sau împreună cu colaboratorii: Vitesse du son dans les liquides (1925); Décharges à haute fréquence (1926); Fenomen Barckhausen (1930); Cercetări experimentale asupra strati- ficării magnetice a păturilor electrolitice de nichel (1954); Eigenschaften dünner electrolytisch nie- dergeschlagener Schichten ferromagnetische Stoffe (1958); Magnetische Untersuchungen von elektro- lytischen Ni - Fe - Schichten durch Rotationhysteresis (1965); Über die Bildungsbedingungen der hexa- gonalen Kristallstruktur in elektrolytischen Ni - Fe - Schichten (1966) ş.a. A fost distins cu Premiul I al Ministerului Învăţământului (1964). CIUHANDU, GHEORGHE (23 aprilie 1875, Roşia, jud. Bihor – 29 aprilie 1947, Vaţa de Jos, jud. Hunedoara ), preot, istoric şi publicist Membru de onoare – 30 mai 1946 Studii secundare la Beiuş, teologice la Institutul din Arad (1893–1896) şi la Facultatea de Teologie din Cernăuţi (1900–1902, 1903– 1905), în 1905 luându-şi titlul de doctor în teologie. A fost învăţător confesional în Căbeşti- Bihor (1897–1899), funcţionar la Consistoriul din Arad (1900), prefect de studii şi profesor suplinitor la Institutul Teologic-Pedagogic din Arad (1902–1903), consilier la secţia şcolară a Consistoriului din Arad (1905–1938). Din 1910 a devenit preot, fiind numit protopop şi apoi iconom stavrofor (1936). A militat pentru apărarea şcolilor confesionale româneşti din eparhia Aradului împotriva tendinţelor de maghiarizare. A colaborat cu numeroase articole la publicaţiile vremii: „Biserica şi Școala” (al cărei redactor a fost între 1937 şi 1938), „Candela”, „Cele trei Crişuri”, „Revista teologică”, „Românul”, „Telegraful român”, „Tribuna”, „Tribuna poporului” etc. A lăsat numeroase lucrări de teologie şi istorie, între care: Împreunarea bisericilor ortodoxe române din România Mare şi raportul Bisericii cu Statul (1919); Reorganizarea mitropoliei ardelene (1920); Schisma românească sau „unirea cu Roma” (1921); Papism şi ortodoxism în Ardeal sau porfiră şi cunună de spini (1922); Puncte de orientare în chestiunea unificării administrative bisericeşti (1922); Români ortodocşi şi uniţi români sau două organizaţii bisericeşti româneşti din Ardeal (1922); Reorganizarea centrelor noastre ierarhice şi unificarea bisericească (1923); Urgia unionistă din judeţul Aradului şi reacţiunea ortodoxă (1924); Unirea şi întoarcerea Galşei la Ortodoxie (1924); Propaganda catolică maghiară de la Macău în coasta diecezei ortodoxe a Aradului (1815–1864) (1926); Dezbinarea religioasă a românilor ardeleni. Falsificarea credinţei şi a istoriei (1927); Patronatul eclesiastic ungar în raport cu drepturile statului român. Studiu istorico - statistic şi politic bisericesc (1928); Câteva momente din trecutul Episcopiei Aradului . 1767–1830 (1929); Doi Ioanovici pe tronul episcopesc ortodox de la Arad (1929); Din viaţa lui Nestor Ioanovici , episcopul Aradului , 1767–1830 (1929); Cum s-a făcut Unirea cu Roma (1929); Cărţile de afurisenie sau de blestem din Ardeal (1930); Călugării Visarion şi Sofronie şi mucenicii Ortodoxiei din Ardeal (1932); Bogomilismul şi românii (1933); Rânduiala sfintei mărturisiri la români. Însemnări rituale. Cu două anexe: ritualul sârbesc (1524) şi românesc (1681) (1933); Dr. Giorgiu Popa – om de şcoală şi cultură (1934); Schiţe din trecutul românilor arădeni din veacul al XVIII-lea (1934); Episcopii Samuil Vulcan şi Gherasim Raţ. Pagini mai ales din istoria românilor crişeni (1830–1840) (1935); Românii din Câmpia Aradului de acum două veacuri. Cu un excurs istoric până la 1752 şi însemnări istorice-politice ulterioare (1940) ş.a.