Viata academica in Banat

247 CIOROGARIU, ROMAN (ROMUL/ROMULUS) (6 decembrie 1852, Pecica, jud. Arad – 21 ianuarie 1936, Oradea), episcop ortodox, pedagog şi ziarist Membru de onoare – 12 iunie 1921 Studii liceale la Arad , Pojon (Bratislava) şi Hódmezővásárhely şi superioare la Oradea (Academia de Drept) şi Arad (Institutul Teologic) . Şi-a continuat pregătirea la Leipzig şi Bonn (1877–1879). În 1881 a fost numit profe- sor la Institutul de Teologie din Arad, pe care l-a şi condus în calitate de director (1901–1917). În 1917 a fost numit vicar eparhial de Oradea, iar în 1920 – episcop, fiind primul episcop ortodox de Oradea. A fost membru în Comitetul executiv al Partidului Naţional Român din Transilvania (îm- preună cu M. Velicu, a organizat activitatea clu- bului comitatens al Partidului Naţional Român din Transilvania); între 1918 şi 1919 a fost preşe- dinte al Consiliului Naţional Român din Bihor; membru în Senatul României (1920–1936). S-a numărat printre susţinătorii construirii localuri- lor Preparandiei (1884) şi Institutului Teologic din Arad. A depus eforturi în vederea înfiinţării Academiei Teologice din Oradea, a societăţii pentru femei „Altarul”, a Şcolii de Cântăreţi din Oradea, a unei tipografii pentru cărţi bisericeşti etc. A contribuit la înfiinţarea ziarului „Tribuna poporului” şi la editarea ziarului „Tribuna”; a fost redactor al revistei „Biserica şi Școala” (1901–1917). A lăsat câteva cărţi, între care: Spre prăpastie (1911); Zile trăite (1926); Horia şi Cloşca (1931); Speranţa-Lumina-Biserica şi Şcoala-Tribuna (1934) ş.a. CIŞMAN, ALEXANDRU (18 august 1897, Iaşi – 26 iulie 1967, Timişoara ), fizician Membru corespondent – 21 martie 1963 Studii liceale şi universitare (Facultatea de Știinţe) la Iaşi. În 1924 şi-a susţinut teza de doctorat despre Studiul propagării sunetului în lichide . Şi-a continuat specializarea în do- meniul oscilaţiilor electromagnetice în Franţa (Universitatea din Nancy, 1924–1926) şi în Germania (la Uzinele „Telefunken”, 1928 şi la Politehnica din Dresda, 1930). Între aceste călă- torii de studii s-a aflat la Iași, unde a construit primul post de radio-emisie din țară. A fost profe- sor de radiotehnică (1938–1941) şi apoi de fizică generală (1941–1948) la Şcoala Politehnică din Iaşi, aflată în refugiu la Cernăuţi (1941–1944). În 1948 s-a transferat la Institutul Politehnic din Timişoara , unde a predat fizica generală şi a fost şef al Catedrei de electricitate de la Universitatea din Timişoara (1963–1967); şef al Colectivului de cercetări în fizică din cadrul Bazei de Cercetări din Timişoara (1951–1959). De numele său se leagă organizarea la Timişoara a unui laborator modern de magnetism, în ca- drul căruia a studiat „efectul Barckhausen” rela- tiv la histereza de rotaţie la pături feromagnetice subţiri, pure sau aliate, obţinute prin electro- liză; a descoperit apariţia stratificării spontane la peliculele feromagnetice obţinute electroli- tic sub curent constant; a făcut studii relativ la: efectul magneto-mecanic (dependenţa duratei de amortizare a oscilaţiilor mecanice de starea de magnetizare a probei feromagnetice); de- pendenţa efectului magneto-mecanic de ciclul de histerezis de deformare; structura domeniilor Weiss prin tehnica Bitter; influenţa tratamente- lor termice asupra proprietăţilor peliculelor fe- romagnetice ş.a. S-a ocupat şi de unele proble- me de fizică aplicată: a studiat energia eoliană