Viata academica in Banat

236 „Grigore T. Popa” din Iaşi (2004), „Victor Babeş” din Timişoara (2004), de Medicină şi Farmacie din Craiova (2006), din Oradea (2010). Membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale din România (din 1993), al Academiei de Ştiinţe din New York (1984). A fost distins cu premiile „Emil Racoviţă” al Academiei Române (1987), „Iuliu Moldovan” (1994), Marele premiu „Iuliu Haţieganu” (2003, 2004), „Opera Omnia” (2003), „Laurii Ştiinţei” (2003), „Omul Anului 2003”, Premiul Presei Clujene (2004), Premiul de excelenţă „Viaţa Medicală” (2009), cu meda- liile: „Iuliu Haţieganu” (1994), „Grigore T. Popa” (2002), „Vasile Goldiş” (2003), „Victor Babeş” (2004), Medalia de aur a Academiei Oamenilor de Ştiinţă (2004, 2015), de aur „Vasile Goldiş” (2015), cu Diploma „Meritul Academic” (2014), cu Ordinul „Steaua României” în grad de cavaler (2015) etc. Cetăţean de Onoare al Municipiului Cluj-Napoca (2004), Senior al Cetăţii (2009, Cluj-Napoca) „George Em. Palade Distinguished Award Citation” (Wayane State University Scool of Medicine, 2014) etc. A primit premii internaţi- onale: al Uniunii Medicale Balcanice (1987), „K. Miras” al Federaţiei Balcanice de Laborator Clinic (2000) etc. Profesor de Onoare al Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş (2004). A format o şcoală de biologie celulară şi medi- cină moleculară la Cluj-Napoca. În cinstea sa, Fundaţia „Octavian Fodor” şi Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” au insti- tuit, în 2008, Premiul „Gheorghe Benga descope- ritorul aqu- aporinelor”). Din 2013 este acordat de Fundația Gheorghe Benga. BENIUC, MIHAI (20 noiembrie 1907, Sebiş, jud. Arad – 24 iunie 1988, Bucureşti), psiholog şi scriitor Membru titular – 2 iulie 1955 Studii liceale la Arad (1921–1928) şi universitare la Cluj (Facultatea de Litere şi Filosofie, 1928–1931). Şi-a continuat pre- gătirea în domeniul psihologiei animale la Hamburg. În 1934 şi-a susţinut teza de doctorat Învăţare şi inteligenţă la animale. Formarea dru- mului indirect la peştele combatant , devenind primul specialist român în psihologie animală şi comparată . A fost preparator la Institutul de Psihologie din Cluj (1932–1938), conferenţiar universitar (1943–1946), consilier cultural la Ambasada Română din Moscova (1946–1948), profesor de psihologie la Universitatea din Bucureşti (1965–1974). A adus contribuţii în domeniul psihologiei animale: Problema funcţi- onală în psihologia comparată (1938); Aspectul psihologic al instinctului (1941); Ce sunt şi ce pricep animalele (1968); Psihologia animală, comparată şi evolutivă (1970); Psihologia evo- lutivă şi comparată (1975) ş.a. S-a manifes- tat şi în domeniul literar. A colaborat cu ar- ticole despre literatură, probleme cetăţeneşti şi politice în presa vremii: „Contemporanul”, „Gând românesc”, „Lumea”, „Societatea de mâine”, „Tinereţea”. În 1928 a debutat în re- vista „Bilete de papagal”, continuând să pu- blice versuri şi eseuri în „Abecedar” şi „Pagini literare”, reunite apoi în Cântece de pierza- nie (1938). Au urmat volumele: Cântece noi (1940); Poezii (1943); Oraşul pierdut (1943); Un om aşteaptă răsăritul (1946); Versuri ale- se (1949); Steaguri (1951); Pe-aici nu se trece (1953); Partidul m-a învăţat (1954); Mărul de lângă drum (1954); Trăinicie (1955); Ură per- sonală (1955); Azima (1956); Călător prin con- stelaţii (1957); Inima bătrânului Vezuv (1957);