Viata academica in Banat

231 deschisă la Muzeul de Artă al României în 1997. A expus şi în străinătate: la Veneţia (1954, 1956), Tōkyō (1964), Berlinul de Vest (1964), New York (1970), la Academia de Artă din Moscova (1978), la Academia de Artă din Viena (1979), la Academia de Artă din Leningrad (1979), la Galeria Naţională din Budapesta (1981), la Galeria „Albertium” a Muzeului din Dresda (1982), la Trienala de la Sofia, la Palazzo dei Diamanti din Ferrara etc. S-a impus în arta româ- nă contemporană prin portrete şi compoziţii de o expresivitate gravă, în care a folosit deseori o cro- matică sobră, lucrările sale relevând preocuparea de a reda în adâncime psihologia figurii umane, trăirile sufleteşti, adevărul vieţii. Între numeroa- sele sale creaţii, se disting autoportretele, portre- tele unor mari personalităţi ale culturii române (Mihail Sadoveanu, Krikor Zambaccian, Mihail Sorbul, Lucia Sturdza-Bulandra, George Enescu, Tudor Arghezi), compoziţiile Întoarcerea de la sapă, Odihnă pe câmp, Jucătorul de şah, Ţărani, Arlechin, Maternitate, Cap de fată, Răscoala, Cina, Călcătoreasa, Concetăţenii, Vatra ţărănească etc., ciclurile Regii nebuni şi Spaime , peisajele veneţi- ene sau cele din Spania. Membru al Academiei de Artă din Berlin (1964), al Academiei de Artă a U.R.S.S. (1968), al Academiei „Tommaso Campanella” din Roma (1970). A fost distins cu: Premiul de Stat (1953, 1954), Premiul pentru portret la Trienala internaţională de artă angaja- tă de la Sofia (1973), Premiul special al Uniunii Artiştilor Plastici (1989), Premiul Naţional pentru Arte Plastice (1990), Premiul Fundaţiei Culturale Române pentru întreaga operă; Ordinul „Steaua Republicii”, Medalia „Meritul Cultural”, Medalia de aur la Expoziţia internaţională de la Varşovia (1955), Medalia de aur la Expoziţia internaţio- nală de ilustraţie de carte de la Leipzig (1960). „Artist al Poporului” (1962). Cetăţean de onoare post-mortem al municipiului Craiova. BABEŞ, VINCENŢIU (21 ianuarie 1821, Hodoni, jud. Timiş – 22 ianuarie 1907, Budapesta), publicist, jurist şi om politic Membru fondator – 22 aprilie 1866 Preşedinte al Secţiunii istorice (1898–1899) Studii gimnaziale la Timişoara , Seghedin, Karlowitz, liceale la Seghedin şi su- perioare la Arad (teologia) şi Pesta (dreptul). Intrat în magistratură (1846) a devenit, peste doi ani, avocat; în 1849 a fost numit, pentru o scurtă perioadă, director al şcolilor primare române din trei districte bănăţene. În acelaşi an a fost trimis la Viena, unde a ocupat diferite funcţii adminis- trative şi judecătoreşti; în 1860 a fost transferat la Pesta, ca referent şi judecător. Intrat în viaţa politică, a fost unul dintre cei mai activi luptători pentru drepturile naţionale ale românilor transil- văneni, desfăşurând o intensă activitate ca depu- tat în Dieta de la Viena (1860–1890) şi preşedin- te al Partidului Naţional Român (1881–1891); a militat pentru autonomia Transilvaniei, pentru separarea Bisericii române de cea sârbă şi pentru înfiinţarea Mitropoliei Ortodoxe de Sibiu (1864). S-a remarcat şi ca publicist: a condus periodicul politic şi literar „Albina” (1866–1876) şi a cola- borat cu versuri la „Amicul poporului”, „Gazeta de Transilvania”, „Muza română”, „Telegraful ro- mân”. A fost, printre altele, autorul amplului stu- diu Causa limbelor şi naţionalităţilor în Austria (1860). Din 1870 a fost membru în comitetul de conducere al Societăţii pentru Fond de Teatru Român.