Viata academica in Banat

23 VIAȚA ACADEMICĂ ÎN BANATUL ANILOR 1866–1948 Banatul, această provincie atât de armonios alcătuită, mărginită de Mureş, Tisa, Dunăre și coroana vestică a Carpaților Meridionali, cuprinzând cele mai diferite bogăţii natu- rale, câmpii dintre cele mai mănoase, dealuri şi munţi de un pitoresc aparte, binecuvântată de Dumnezeu şi înnobilată de locuitorii săi, a fost şi continuă să fie una dintre cele mai de seamă zone economice ale României. Banatul, din cele mai vechi timpuri, începând cu ocupaţia romană şi până în epoca modernă şi contemporană, a fost o zonă de maximă atracţie, migraţie, aşezare şi statornicire pentru cele mai diferite seminţii, etnii şi continuă să fie şi azi loc de căutare pentru mulţi, foarte mulţi locuitori din alte provincii ale României şi din alte ţări. Evoluţia economică complexă, de ansamblu a Banatului, dezvoltarea unor centre industriale şi comerciale, apariţia unor premiere mondiale în domeniul tehnicii au făcut din provincia bănăţeană un loc de atracţie, în primul rând pentru mulţi ingineri de seamă, care au constituit, pe aceste meleaguri, centre de cercetare importante (Timişoara, Reşiţa, Bocşa, Oraviţa, Caransebeş, Lugoj, Arad etc.). Pe acest fundal economic şi social, au apărut şi primii embrioni ai cercetării ştiinţifice bănăţene. De la fondarea instituţiei academice până la Marea Unire din 1918, timp de mai bine de jumătate de secol, Academia Română a avut un rol determinant în ceea ce priveşte cultivarea spiritului de unitate naţională al românilor. În această perioadă, o pleiadă de scriitori, publicişti, ierarhi ai bisericii ortodoxe şi greco-catolice, oameni politici din Banat au militat pentru acelaşi mare ţel naţional – unirea tuturor românilor. Astfel, oameni de cultură remarcabili, istorici, teologi, publicişti, oameni politici precum Atanasie Marian Marienescu , Simeon Mangiuca , Ioan Slavici , Vasile Maniu , Iosif Goldiş , Nicolae Popea , Vasile Mangra , Gheorghe Popoviciu , Enea Hodoş , sunt aleşi membri ai Academiei Române , deşi, cu toţii, după cum bine se ştie, se aflau dincolo de Carpaţi, în Banat. Un fapt demn de remarcat pentru academismul românesc antebelic, demn de reținut pentru competiția academică actuală, se referă la selecția membrilor Academiei Române numai și numai pe bază de valoare științifică (și nu pe bază de algoritmi regionali sau de altă natură) se referă la episodul academic al orașului Oravița din județul Caraș. În Oravița sfârșitului de secol XIX, cu o viață culturală intensă pentru acea vreme (dar și pentru cea de azi), au lucrat concomitent doi academicieni, Atanasie Marian Marinescu și Simeon Mangiuca, care s-au remarcat prin cercetările lor de mare valoare în domeniul literaturii, etnografiei și folcloristicii. Vasile Goldiş , membru în Consiliul Dirigent, bărbatul de stat, ministrul de mai târziu în guvernul României Mari, cel care, prin glasul său, a dat citire la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, Rezoluţiei către naţiune, va fi ales membru al Academiei Române la 7 iunie 1919. La aceeaşi dată, sunt aleşi membri ai Academiei Române încă doi mari români din Banat, episcopul de Caransebeş Miron Cristea , cel care va fi ales primul Patriarh al României, şi publicistul şi omul politic, din Lugoj, Valeriu Branişte . Un moment remarcabil în viaţa ştiinţifică a României îl constituie primul zbor mecanic al bănăţeanului Traian Vuia , la Monteson-Paris, în data de 18 martie 1906. Geniul tehnic, alături de realizările ştiinţifice fără egal, multe premiere mondiale în domeniul tehnicii şi contribuţiile sale pe tărâm social-politic, apărute în publicaţiile vremii la Paris şi Lugoj, mai puţin cunoscute în medi- ile intelectuale româneşti, l-au aşezat pe Traian Vuia în rândul membrilor Academiei Române , precum şi în galeria celor mai de seamă oameni de ştiinţă ai României şi ai lumii. Realizarea vechiului deziderat al Banatului, de a avea învăţământ universitar la Timişoara, se va împlini după Marea Unire, în 1920, prin înfiinţarea Şcolii Politehnice . Acest prim nucleu universitar, coagulat în jurul unor matematicieni, ingineri și oameni de cultură de seamă, precum Traian Lalescu (primul rector al Şcolii Politehnice), Victor Vâlcovici , Tiberiu Brediceanu a constituit embrionul fecund al viitoarei vieţi academice în Banat. Apariţia şi dezvoltarea labora- toarelor ştiinţifice în cadrul Şcolii Politehnice vor crea climatul propice cercetătorilor de frunte din domeniul ştiinţelor tehnice, fundamentale şi avansate, precum şi al matematicii, fizicii şi chimiei. În anul 1945, se înfiinţează, la Timişoara, încă trei instituţii de învăţământ superior în domeniile matematicii, fizicii, chimiei, filologiei, pedagogiei, agriculturii şi medicinii, respectiv Institutul Agronomic, Institutul de Medicină și Institutul Pedagogic .