Viata academica in Banat

22 ţinuturile aveau solii lor în acest for al culturii integrale româneşti. Deopotrivă, erau reprezentate Principatele Române, de curând unite, Ardealul şi Banatul , Bucovina şi Basarabia şi aromânii din ținuturile suddunărene” . Şedinţa inaugurală a Societăţii Literare Române are loc în data de 1/13 august 1867, în Bucureşti, în casa banului Constantin Gr. Ghica, moment în care este aleasă şi prima conducere: Ion Heliade Rădulescu – preşedinte, Timotei Cipariu – vicepreşedinte şi August Treboniu Laurean – Secretar general. Încă de la începuturile sale, „înalta instituţie academică a fost considerată republica celor egali. În republica noastră, fiind toţi egali, întâietatea e mai mult o sarcină decât o cinste“ , va declara Vasile Pârvan, la investitura sa, ca vicepreşedinte al Academiei Române. Acesta a fost spiritul academic al Societăţii Literare Române încă de la constituire, spirit ce va continua să dăinuie, mulți ani, sub cupola Academiei Române , până în nefastul an 1948. În anul 1867, Societatea Literară Română a adoptat primul său Statut. Având în vedere faptul că avea în structura sa şi oameni de ştiinţă din alte domenii, conform Statutului Societatea Academică este formată din membrii „actuali” (titulari), corespondenţi şi de onoare. Primul membru de onoare al Societăţii Academice Române a fost ales, în 15/27 septembrie 1867, Domnitorul Carol I, devenit, prin încoronare, primul Rege al României şi, astfel, primul protector al Academiei Române. La 27 martie / 8 aprilie 1879, prin decret domnesc, Societatea Academică Română s-a transformat în „institut naţional cu denumirea de Academia Română, persoană morală şi independentă în lucrările sale de orice natură, având drept scop cultura limbii şi istoriei naţionale, a literelor, a ştiinţelor şi a frumoaselor arte” . Academia Română – București