Viata academica in Banat

148 preţioase ediţii critice din opera unor lingvişti bănăţeni, iar cel de al doilea, manifestat în ultimul deceniu, a dus la inaugurarea unor mari proiecte, între care sunt de amintit acum Enciclopedia Banatului şi Bibliotheca banatica . Asumarea acestora nu a însemnat însă ignorarea comandamentelor naţionale, astfel că cercetătorii noştri s-au alăturat şi unor proiecte de asemenea anvergură: Dicţionarul general al literaturii române şi Dicţionarul etimologic al limbii române. * * * Structura ştiinţifică a instituţiei a suferit modificări, în sensul diversificării profesionale a grupurilor de cercetători. Dacă, între 1963 şi 1976, aceştia au fost antrenaţi exclusiv în cercetări de natură lingvistică , după integrarea în Centrul de Ştiinţe Sociale s-a produs o separare a preocupărilor de lingvistică propriu-zisă şi a celor din domeniul stilisticii . Acestor direcţii filologice li s-au adăugat preexistentele domenii ale centrului: istorie , sociologie , filosofie şi psihologie . După 1990, cercetările s-au prelungit în direcţiile amintite, cu precizarea că unele dintre ele (sociologia, filosofia, psihologia) s-au „stins” din cauze naturale, astfel au rămas active numai trei departamente: istorie literară (71/2 posturi), lingvistică (1 post) şi istorie (2 posturi întregi şi 2 jumătăţi de post), care există şi astăzi în structura institutului. Dintre cercetătorii actuali, 10 sunt doctori în domeniul lor de activitate şi 3 sunt doctoranzi. De-a lungul timpului, institutul a editat mai multe publicaţii ştiinţifice proprii. Astfel, între 1986 şi 1990, a apărut în Tipografia Universităţii, la început anual, apoi semestrial, „Caietul Cercului de studii”, iar din 2010 apare semestrial, în Editura Academiei Române, „Revista de studii banatice”. Lor li se adaugă revista www.culturasicomunicare.ro, cu un profil mai larg. * * * Grupului iniţial restrâns ( Olimpia Ternovici, Sergiu Drincu, Marcu Mihail Deleanu, Maria-Luiza Purdela, Crişu Dascălu şi Doina Bogdan ) i s-au adăugat ulterior forţe noi, recrutate exclusiv dintre absolvenţii Facultăţii de Filologie din Timişoara, astfel că, în mai puţin de un deceniu, numărul cercetătorilor a ajuns la 15. Sub conducerea atât de competentă, dar şi exigentă a profesorului G. Ivănescu , tinerii cercetători au deprins disciplina muncii ştiinţifice, de care cei mai mulţi dintre ei s-au pasionat pentru tot restul vieţii. Este elocvent faptul că şi cei care, dintr-un motiv Acad. Marius Sala