74 / 414
74
În memoriu se precizează că primăria oferă „80.000 metri pătrați loc viran gratuit”, „dife-
rite edificii necesare începerii imediate a cursurilor”, precum și un concurs bănesc de 2.000.000
coroane, sprijinul financiar total ridicându-se la suma de 12.050.000 coroane”.
Prin Decretul regal nr. 4822 din 11 noiembrie 1920, emis de Ferdinand I, Regele României,
Art. II „se aprobă înființarea, pe ziua de 15 noiembrie 1920, a unei școale politehnice în Timișoara”.
Politehnica avea două secțiuni de ingineri: una de electromecanici și cealaltă de mine și metalurgie. Ziua
de 15 noiembrie 1920 devine pentru Timișoara, pentru întregul Banat, o zi istorică. Țara întreagă salută
orașul ridicat la rangul de „CIVITAS ACADEMICA”, legând de această înfăptuire nobile și mari speranțe.
Într-un timp relativ scurt, Școala Politehnică din Timișoara și-a conturat o personalitate
aparte, și-a câștigat un bun renume, atât în țară, cât și peste hotare. În primul rând, prin munca
neobosită și generoasă a profesorilor săi selectați cu deosebită atenție de savantul Traian Lalescu,
primul rector al Școlii. La bunul renume al Școlii, la strălucirea ei au contribuit, în egală măsură,
absolvenții ei, inginerii, care prin ținuta lor morală, prin rezultatele muncii lor s-au impus în
colectivele lor de lucru, atât din țară, cât și de peste hotare.
Odată cu ivirea unor posibilități de înființare, în cadrul Academiei R.P.R. și a unor colective
de cercetare și din domeniul științelor naturii, deci și tehnice pe lângă cele umanistice, marile
personalități de la Școala Politehnică din Timișoara se străduiesc să dea viață acestora. Astfel, la
inițiativa prof. dr. ing. Cornel Mikloși, prof. dr. ing. Aurel Bărglăzan, prof. dr. ing. Ștefan Nădășan,
se fac demersurile necesare înființării unor nuclee de cercetare la Timișoara.
Prin Decizia Președintelui Academiei R.P.R., nr. 76/1.IX.1951, se înființează
Colectivul
de Cercetări Politehnice
, cu următoarele subcolective: Rezistența și tehnologia metalelor, Noi
metode de construcții, Problema de folosire a apei, Combustibili, Centrale electrice și Cercetări
siderurgice (Reșița). Toate acestea depindeau de Secția de Științe Tehnice a Academiei.
Odată cu înființarea, la data de 1 ianuarie 1953, a
Bazei de Cercetări Știinţifice
din
Timișoara, a Academiei R.P.R., prin HCM nr. 466/18.II.1953 sunt reorganizate colectivele de
cercetare din domeniul tehnic.
Prin adresa Consiliului de Miniștri nr. 462/19.I.1953, se hotărăște ca activitatea de cerce-
tare în domeniile tehnice să se desfășoare în următoarele colective:
1. Rezistența și tehnologia materialelor (Prof. dr. ing. Ștefan Nădășan)
2. Hidromecanică (Prof. dr. ing. Aurel Bărglăzan)
3. Combustibili (Prof. dr. ing. Ioan Vlădea)
4. Mașini și aparate electrice (Prof. dr. ing. Cornel Mikloși)
5. Siderurgie. Reșița (Ing. M. Micula)
Pe data de 1.II.1954, prin adresa Ministerului Finanțelor, se aprobă transformarea unor
colective în secții:
1. Rezistența materialelor (Prof. dr. ing. Ștefan Nădășan)
2. Sudură (Prof. dr. ing. Cornel Mikloși) rezultată prin unirea colectivelor de Mașini și
aparate electrice și de combustibili.
Prin decizia Președintelui Academiei R.P.R., nr. 84/20.IV.1956 ia ființă
Centrul de Cercetări
Tehnice
, cu următoarele secții și șefi de secție:
1.
Sudură
- Acad. Cornel Mikloși
2.
Rezisten ţa materialelor
- Prof. dr. ing. Șt. Nădășan, m.c. al Academiei R.P.R.
3.
Maşini hidraulice
- Prof. dr. ing. A. Bărglăzan. m.c. al Academiei R.P.R.
4.
Metalurgie
(Sector Reșita) - Ing. M. Micula, care în anul 1957 se desființează.
Anuarul din 1965 al Academiei R.P.R. „Organizare. Unități de cercetare” consemnează urmă-
toarea structură a
Centrului de Cercetări Tehnice (CCT)
de la Baza din Timișoara a Academiei R.P.R.:
• Secția de
Sudură
• Secția de
Oboseală și rupere fragilă a metalelor
• Secția de
Cavitație
• Secția de
Materiale de Construcții
• Secția de Mașini Hidraulice e transformată în Secția de Cavitație, în mai 1964.
• Secția de Materiale de Construcți
i
a fost înființată de Biroul Prezidiului Academiei R.P.R.,
în ședința din 12 septembrie 1963, cu adresa 32787/345 din 30 octombrie 1963.